Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Credinta-Religie Miercuri 26 Februarie 2020 - 5070 vizitatori azi
Antropologia genului: de ce femeie si barbat?

In fiecare om exista o nevoie innascuta de a fi iubit, in special de catre cineva in mod individual. "Innascuta este si nevoia de a iubi pe cineva, de a-ti conduce energia afectiva si sexuala spre o persoana specifica - iubitul - care face sa se nasca increderea noastra absoluta si devotamentul total."[1] Insa, aceasta nevoie de a fi iubit si de a iubi se concretizeaza cel mai bine in casatorie.

            Este cert ca astazi, in epoca in care traim "problema majora nu este nici hristologia, nici eclesiologia ca odinioara, ci mai degraba antropologia, doctrina sau invatatura Bisericii in ceea ce priveste persoana umana"[2]. Legat de persoana umana, ne vom apleca si noi atentia asupra chestiunii care astazi framanta tot mai multe persoane si anume, raspunsul la intrebarea: de ce femeie si barbat?

            In Vechiul Testament, mai exact in Cartea Facerii ne este prezentata clar, crearea barbatului si a femeii: "Si a facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie" (Facere 1, 27). Tot in Cartea Facerii, Dumnezeu ii indeamna: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti" (Facere 1, 28). Astfel, observam aceasta distinctie dintre barbat si femeie inca de la inceputul lumii. In aceasta privinta, autorul francez Andre Krajevitch, vorbind despre crearea omului pe care o gasim in Cartea Facerii mentioneaza ca "barbatul este asemanator femeii, dar nu este o femeie, ei sunt diferiti"[3] .

            Mai apoi, in Noul Testament este stipulat faptul ca "va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup" (Efeseni 5, 32). Tot in aceasta epistola, Sfantul Apostol Pavel ii indeamna pe barbati sa isi iubeasca femeile: "Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea." (Efeseni 5, 25). Astfel, observam ca inca de la crearea lumii si pana astazi prin indemnurile Sfintelor Evanghelii - care sunt actuale si astazi, nu au folosit numai pentru vremurile de atunci - unirea normala, a fost intre barbat si femeie.

            Dar se ridica un semn de intrebare: de ce casatoria nu se poate realiza intre doua persoane de acelasi sex care se iubesc si decid sa ramana credinciosi unul celuilalt pana la moarte? De fapt - dupa cum precizeaza si autorul Jean Breck - "sursa scandalului este activitatea sexuala"[4].

            Trebuie sa mentionam de la inceput, ca Biserica nu respinge expresia sexualitatii, ea recunoaste ca relatiile sexuale au primit de la Dumnezeu un potential unificator, sfant si procreator care "nu poate fi realizat intr-o maniera sfanta si sanatoasa decat in contextul unei uniuni conjugale heterosexuale, monogame si avand la baza Biserica"[5]. Traditia rasariteana recunoaste valoarea unificatoare a relatiei sexuale. Actul sexual concretizeaza expresia dragostei si a devotamentului reciproc, chiar daca nu urmareste procrearea. Dar insa, "Biserica a conceput intotdeauna procreatia ca un motiv principal al actului sexual, de aceea se doreste ca activitatea sexuala sa se limiteze la casatoria dintre un barbat si o femeie, a caror uniune[6] trebuie sa fie monogama, heterosexuala."[7]

            Inca din vremea Vechiului Testament: "Sa nu te culci cu barbat, ca si cu femeie, aceasta este spurcaciune" (Levitic 18, 22) si continuand cu Noul Testament "Asemenea si barbatii [...] s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati [...]" (Romani 1, 27) actele homosexuale au fost condamnate.

            Intreaga Traditie ortodoxa este de parere ca actele homosexuale sunt criticabile moral, deoarece introduc o distorsiune in scopul natural si in functionarea organelor.[8] Scopul ultimul al uniunii conjugale nu este placerea sau satisfacerea ci de fapt de stabilire a unei veritabile transfigurari a fiintei care refelecta intr-un "singur trup" (Efeseni 5, 31) uniunea mistica intre Hristos si Biserica. Dar desavarsirea acestei transfigurari nu se poate realiza fara complementaritatea dintre barbat si femeie, data si dorita de catre Dumnezeu de la facerea lumii.[9]

            "Modelul ierarhic al relatiilor barbat - femeie ramane neschimbat in eclesiologia ortodoxa si in practica bisericeasca, ca de altfel in mare parte si in teologia pastorala ortodoxa contemporana in ceea ce priveste casatoria."[10]

            In articolul sau, autorul Jean Breack se intreaba daca ar fi posibil ca Biserica Ortodoxa sa binecuvinteze candva uniunile intre oameni de acelasi sex? Mai departe raspunde mentionand ca raspunsul este nu, fara nici o indoiala, iar ca argument precizeaza ca uniunea homosexuala este in contradictie cu antropologia crestina, care ne spune ca barbatul si femeia au fost creati de Dumnezeu in scopul fundamental de a implini indemnul Sau de la crearea lumii: "Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti" (Facere 1, 28)", adica de a dezolvta rasa umana. Insa - dupa cum mentioneaza si autorul Jean Breck - "aceasta (antropologia crestina n.n.) afirma ca scopul casatoriei se situeaza dincolo de procreatie, intr-o unire intr-un singur trup care reflecta misterul tainic dintre Hristos si Biserica (vazuta ca si sotia Sa). Asadar, exista o complementaritate sexuala esentiala care permite unui barbat si unei femei sa umple aceasta vocatie."[11]

            Lumea de astazi in care "toate randuielile s-au dat peste cap si nimeni nu mai stie ce sa faca"[12] ofera exemple de uniuni homosexuale, pe care le si protejeaza sub pretextul discriminarii. Ba mai mult, in unele state (de exemplu Franta) uniunea dintre doua persoane de acelasi sex a devenit legala.

            Facand referire la aceasta problema cu care se confrunta societatea actuala, Jean Breck mentioneaza ca "ar trebui sa le propunem tinerilor o reflectie serioasa, sanatoasa si echilibrata despre sexualitate in totalitate, de la facere, la darul de a trai pana la sida purtatoare de moarte; aceste discutii ar trebui sa aiba loc atat in cadrul familiei cat si in cadrul comunitatilor parohiale"[13].

            Este necesar sa redescoperim care este de fapt esenta casatoriei crestine, care este "icoana relatiei de iubire care exista intre Hristos si Biserica"[14] si sa-i dam posibilitatea de a transforma relatiile noastre conjugale intr-o "imagine reala de dragoste si jerta de sine reciproca care uneste Hristos si Bierica intr-un mare mister"[15].

 

 

Pr. Paul Gavriloaie.

 

 



[1] Jean Breck, Le mariage chrétien et la question du «genre» in "Contacts", anul LXV, nr. 242/2013, p. 226.

[2] Ibidem, p. 221.

[3] Andre Karajevitch, Réflexions sur la theorie du «genre»  in "Contacts", anul LXV, nr. 242/2013, p. 264.

[4] Jean Breck, art. cit., p. 216.

[5] Ibidem, p. 217

[6] Acesti autori francezi au stabilit o distinctie intre uniune civila de acelasi sex si casatorie de acelasi sex, de aceea in studiile lor folosec numai uniune de acelasi sex. Ei sunt de parere ca expresia casatorie homosexuala (de acelasi sex) este un oximoron, iar termenul de casatorie trebuie sa fie pastrat si protejat pentru a desemna exclusiv uniunea dintre barbat si femeie. Jean Breck, art. cit., p. 225.

[7] Ibidem, p. 223.

[8] Andre Karajevitch, art. cit., p. 262.

[9] Jean Breck, art. cit., p. 217

[10] Valerie A. Karras, Approche patristique de lanthropologie du genre chez Élisabeth Behr - Sigel in "Contacts", anul LXV, nr. 242/2013, p. 244.

[11] Jean Breck, art. cit., pp. 222 - 223.

[12] † Andrei Andreicut, Spovedania si Liturghia salveaza omenirea, Cluj - Napoca, Edit. Renasterea, 2014, p. 5.

[13] Jean Breck, art. cit., p. 217.

[14] Ibidem, p. 226.

[15] Ibidem, p. 218.

0 comentarii7210 vizualizări17 noiembrie 2016




rss 2.0
rss 2.0