Dupa ocuparea Ardealului de catre habsburgi, in anul 1698 si pana la 1 decembrie 1918, teritoriul actual al judetului Bistrita-Nasaud, aflat la flancul sud-estic al Imperiului Habsburgic, ulterior Austro-ungar, a facut parte din vasta granita militara imperiala, din Croatia pana in zona Nasaudului. In Bistrita au fost dislocate Regimentul 28 Infanterie  (1709-1712), Regimentul 82 Infanterie (1883-1905), Batalionul 2 Infanterie / Regimentului 22 Infanterie (1889-1918) si Regimentul 63 Infanterie (1887-1918) si in Nasaud, pe vaile  Somesului, Bargaului si Sieului, Regimentul II de Granita (1762-1851).

Din Regimentul 2 Graniceresc nasaudean, din actualul teritoriu al judetului nostru, au facut parte 42 de localitati. Odata cu militarizarea, pe langa impunerea unor obligatii celor care s-au inrolat in regiment, spre exemplu trecerea la religia catolica, romanii au devenit liberi, au fost improprietariti cu pamant si, cel mai important, accesul la educatie in scolile graniceresti, institutul militar din Nasaud si institutele superioare de invatamant militar pentru a deveni ofiteri. As aminti pe nasaudeanul Leonida Pop, fiu de ofiter granicer, care a  fost sef al Cancelariei imperiale, adjutant al Majestatii Sale Imparatul Francisc Iosif I si consilier al acestuia, avansat la gradul de general de divizie si ulterior la gradul de maresal al artileriei.

Scolile graniceresti au constituit baza formarii elitelor intelectuale locale care au militat pentru unitatea si libertatea romanilor si au devenit simboluri ale culturii nationale. Poetul George Cosbuc care a cantat vitejia neamului romanesc, de la Gelu pana la dorobantul de la Plevna si care s-a stins in anul Marii Uniri, dar care nu a apucat sa-si vada visul sau, plaiurile natale intr-o Romanie Mare.  Romancierul Liviu Rebreanu, dar si scriitor, dramaturg si academician, scolit si prin institutiile militare ale vremii, care a readus in centrul lumii literare viata si drama taranului nasaudean si a soldatului roman din armata austro-ungara.

In Regimentul 63 Infanterie, dar nu numai, s-au format militarii romani, care dupa Marea Unire de la Alba Iulia au constituit armata ardeleana. De la generalul Boieriu, comandantul Comandamentului General Teritorial din Sibiu, pana la ultimul soldat din ordinea de bataie a regimentelor.

Din august 1914 pana in octombrie 1918 cand s-a produs colapsul armatei austro-ungare, din Transilvania au fost trimisi pe front, musai ca de buna voie, in armata austro-ungara, 651.000 de romani, ceea ce a reprezentat 53% din totalul combatantilor transilvaneni, in vreme ce ungurii din aceasta provincie insumau 26%, germanii 9% si alte nationalitati, 10%. De-a lungul celor patru ani cat a durat conflagratia, din randul romanilor s-au inregistrat 82.588 morti si disparuti, 63.304 raniti, invalizi si bolnavi si au ramas 79.226 orfani si 38.630 vaduve de razboi. Acesti eroi, invalizi, orfani si vaduve de razboi, dupa 1 decembrie 1918, au devenit eroii, orfanii, vaduvele si invalizii statului roman.  Situatia acestora, dar si a celor de alte nationalitati care au luptat in armata austro-ungara si au ramas in interiorul granitelor Romaniei Mari, a fost gestionata de Consiliul Dirigent pana la desfiintarea acestuia, 4 aprilie 1920, ulterior preluata de guvernarea de la Bucuresti.

Se apreciaza ca din ardelenii trecuti in Romania, 26.000 au fost apti serviciului militar, la care daca ii adunam pe cei care au dezertat din armata austro-ungara sau au insotit Armata romana in timpul retragerii din 1916, estimez ca aproximativ 100.000 de ardeleni au luptat in Armata romana in perioada 1916-1918.

Armata romana odata cu semnarea, la 7 mai 1918 stil nou, in Bucuresti, Tratatul de pace cu Puterile Centrale si-a redus efectivele, prin demobilizare, cu cel putin 8 divizii. Remobilizate diviziile care s-au aflat pe teritoriul Moldovei,  la 10 noiembrie 1918 stil nou, cu o zi inaintea declararii sfarsitului razboiului, reintra in razboi, cu scopul eliberarea Transilvaniei. O armata mai instruita, echipata si dotata comparativ cu anul 1916, dar care a intampinat greutati in efectuarea rechizitiilor intr-un spatiu secatuit de resurse de armatele germane si tariste, unde populatia o ducea din ce in ce mai rau cu fiecare zi ce prelungea razboiul.

Romania dupa ce si-a mobilizat armata a fost nevoita sa-si apere interesele de la Nistru pana la Tisa si din Banat pana in Dobrogea. Dintr-o Rusie tarista si aliata pana in toamna anului 1917, a devenit bolsevica si ostila, Bulgaria isi dorea parte din Dobrogea, Serbia aliata romanilor din toate timpurile, voia Banatul si Ungaria nu concepea sa piarda teritoriile din Transilvania.

La sfarsitul razboiului, multi romanii ardeleni se aflau pe  campurile de lupta ale Europei, in lagarele de prizonieri sau constituiti in Regimente de voluntari ardeleni in  Rusia, Franta, Italia. Aproximativ 50.000 fosti militari ardeleni ai armatei austro-ungare se aflau pe teritoriul Transilvaniei, care la inceputul lunii Noiembrie 1918 s-au organizat in garzi nationale, subordonate consiliilor nationale, care aveau misiunea de a mentine odinea in localitati.

 In comitatul Bistrita-Nasaud, Consiliul National s-a infiintat in 4 noiembrie 1918, ocazie cu care s-a decis si constituirea garzilor nationale. In ziua de 7 noiembrie s-au adunat toti membri Garzii Nationale Romane din Bistrita in numar de aproximativ 400-500 in curtea Cazarmii honvezilor, in frunte cu comandantul lor, dr. George Triff si au depus juramantul de credinta.

Un alt eveniment militar important premergator infiintarii primelor unitati ale Armatei romane in Bistrita a fost, cel din ziua de 4 decembrie 1918, intra primele unitati ale Armatei romane in Bistrita, batalionul comandat de Maiorul Dumitru Coroama, din Regimentul 15 Infanterie din Piatra Neamt.

Pana la infiintarea armatei ardeleni, Armata regala, dupa mobilizarea din 10 noiembrie 1918, stil nou, a patruns in Transilvania, din Moldova  cu Diviziile VI, VII Infanterie si 1 Vanatori si dinspre sud, pe vale Jiului, cu Divizia II Vanatori, a inaintat si ocupat aliniamente succesive, ajungand la sfarsitul lunii Ianuarie 1919 pe aliniamentul: Trebusa - Campulung pe Tisa - Cicarlau - Varful Marura Priei - Valea Draganului - Varful Bihor - Varful Gaina - Zam - Pojaca - Bucova.

In aceasta perioada Consiliul Dirigent a luat decizia infiintarii Armatei ardelene, din fostii militari romani ai armatei austro-ungare, mare parte din ei constituiti in garzi nationale. Rol important in constituirea acesteia la avut Consiliul Dirigent, Comandamentul General Teritorial si ulterior, cu rol in conducerea acestora in campania din Ungaria, Comandamentul Trupelor din Transilvania.

In acest scop, Consiliul Dirigent a emis la inceputul lunii Februarie 1919, Ordinul cu numarul 167 pentru  chemarea la arme a Corpului Voluntarilor Romani in intregime si in afara de acestia pe toti tinerii nascuti in anii 1896, 1897 si 1898 cu exceptia maghiarilor. In baza acestui ordin de chemare, Comandamentul General Teritorial Sibiu a emis instructiunile cu numarul 458, pentru infiintarea armatei din Ardeal, Banat si tarile Unguresti. Aceste ordine au pus bazele noilor Corpuri de Armata Ardelene 6 si 7, fiecare compus din trei divizii de infanterie.

La 6 februarie 1919 s-au infiintat primele regimente de infanterie. Dintre acestea a facut parte si Regimentul 84 Infanterie "Bistrita", subordonat Diviziei 16 Infanterie din Cluj. Regimentul s-a constituit in fosta cazarma austro-ungara "Francz Joseph", redenumita   "Principele Carol", ulterior  "Marele Voievod Mihai". In aceasta locatie, la 15  mai 1919
s-a infiintat si Brigada 50 Infanterie cu Regimentele 99, 100 Infanterie, subordonata Diviziei 20 Infanterie din Cluj. La 1 aprilie 1919, in cazarma "Principesa Marioara", azi pe strada Ghinzii, s-a infiintat Spitalul Militar, subordonat Diviziei 16 Infanterie.

Infiintarea acestor unitati romane si pregatirea pentru a participa la campania din Ungaria  s-au desfasurat in conditii grele. Cazarmile erau intr-o stare precara, lipsa uniformelor si regulamentelor armatei romane, inlocuirea armamentului de provenienta austriaca cu cel rusesc, cunoasterea limbii romane, numarul redus de cai si hrana pentru acestia etc.

Imediat dupa infiintare, Regimentul 84 Infanterie a executat primele misiuni, paza liniilor de cale ferata si a altor obiective. Incepand cu 21 aprilie 1919 stil nou, cand Diviziile a XVI-a si a XVII-a ardelene au fost puse in subordinea Comandamentului Trupelor din Transilvania, unitatile din Bistrita, pe masura ce au fost constituite si dotate au participat la campania Armatei romane din Ungaria. Un rol important l-au avut in luptele de aparare de pe raul Tisa, in asigurarea trecerii peste rau a trupelor romane in drumul lor inspre Budapesta si in administrarea teritoriului cucerit. Retragerea din Ungaria s-a facut treptat, Regimentul 84 Infanterie la sfarsitul anului 1919, celelalte structuri militare bistritene, in Aprilie 1920.

Cateva repere din existenta unitatilor militare bistritene:

Regimentul 84 Infanterie "BISTRITA

1923: intra in compunerea Diviziei 20 Infanterie;

1938: se contopeste cu Batalionul 1 Graniceresc

1939: se reinfiinteaza;

1939 - 1940: pe zona de concentrare Baia Mare - Satu Mare.

2 septembrie 1940: dislocat in localitatea Campulung;

1940: se desfiinteaza.

Brigada 50 si Regimentele 99,100 Infanterie

1 octombrie 1920: prin contopire s-a constituit  Brigada 49/50 Infanterie cu Regimentele 97/98 si 99/100 Infanterie;

1 iulie 1923 se desfiinteaza .

Spitalul Militar "Bistrita"

1923:  intra in compunerea Divizia 20 Infanterie;

1940:  se disloca in garnizoana Slatina:

1941: functioneaza in garnizoanele Sibiu si Aiud;

1942 - 1945: functioneaza in garnizoana Brad;

1945 - 1958: functioneaza in garnizoana Bistrita.

1958: desfiintarea spitalului.

In Bistrita au mai functionat in perioada interbelica:

Regimentul  8  Vanatori  1919 - 1920;

Comandamentul Diviziei 16 Infanterie  1920 - 1923;

Batalionul 16 Pionieri  1920-1923;

Batalionului 1 Graniceresc  1933-1940;

Depozitul Munitii 1920-1940;

Centrul de Recrutare "NASAUD"  1919-1940;

Legiunea de Jandarmi "NASAUD"  1919-1940;

Manutanta "BISTRITA"  1919-1940;

Regimentul 60 Infanterie (Materiale) ?? -1940;                 

Divizia 2 Vanatori de Munte/ Brigada 2 Mixta Vanatori 1923-1940;

Brigada 2 Artilerie Munte /Brigada 2 Mixta Munte 1923-1940;

Batalionul 8 Vanatori de Munte 1923-1940;

Divizionul 4 Tunuri Munte 1923-1940;

Sectia de Artilerie 1919-1920.  

In concluzie, orasul Bistrita, in perioada interbelica, a reprezentat una din garnizoanele importante ale Romaniei, importanta care a continuat pana in zilele noastre.

         Colonel (r) Gheorghe TANCO

.