Da, anul trecut am avut parte de bogatie, efemera, dar tot bogatie este. Chiar daca pentru o perioada scurta, sentimentul ca sunt foarte bogat, a existat, si a fost coplesitor. Am avut in mana mea mai mult aur decat poate sa isi imagineze cineva in realitate. Mai mult aur decat au vazut bijutierii, mai mult aur decat exista intru-un magazin cu inele si bratari, si mai mult aur decat au colectionarii mari de monede si medalii.

In calitate de turist, la muzeul de istorie din Copenhaga am avut ocazia sa tin in mana mea 12,5 kg de aur. Da, aici era poanta. Desi nu era aurul meu, eu l-am "avut" in mana cateva momente. L-am cantarit in mana, l-am admirat, si l-am manevrat "in conditii de siguranta ".

In sectia de istorie a banilor si monedelor daneze, exista o cutie dublu blindata unde poti sa atingi, sau sa iei in mana un lingou mare de aur. Desi stii ca nu este al tau, ca nu il poti scoate de acolo si ca e doar o experienta senzoriala pasagera, merita sa traiesti acele momente, mai ales daca stii sa te stapanesti. Parca atunci prinde viata "renumita febra a aurului", care te invaluie, te acapareaza si iti elibereaza adrenalina in corp, creand ceva ca in "magia gipsi" , dar cu tenta malefica.

A atinge aurul e inscris ca si simbol al puterii si opulentei in constiinta noastra, aurul te transforma, te face sa fii un fel ... altfel.

Am citit si studiat mult despre aur, fiind colectionar de monede, (dar fara nici macar o moneda de aur in colectia mea de zeci de mii de monede simple) si am fost invatat sa ma feresc de aur, deoarece aduce/atrage numai necazuri. Inclin sa cred ca e asa. Se pare ca aurul are o fascinatie aparte asupra omului, il transforma in altceva, e ca un drog puternic. Poate de aici si lipsa de umanitate a celor bogati, a celor detinatori de comori in aur si bani. Se pare ca aurul suceste mintile, iti creeaza iluzia ca esti puternic, invincibil si poate chiar nemuritor. Dar e doar o iluzie. E o amagire din partea materiala, intunecata a lumii si a existentei noastre. Un efemer gand venit din haosul iluziei ca fiind bogat esti si fericit sau implinit. Cand nu e aurul in apropierea ta, totul dispare si revii la normalitate. Parca prin aceste experiente am trecut pentru cateva momente la muzeul din Copenhaga.

Ce bine ca "ispita" a fost foarte bine securizata, iar posesia ei a fost minima.

De atunci m-am gandit de mai multe ori la credinta si la religie, la principiile bune dupa care m-am calauzit toata viata mea de matur, si imi tot repet " Doamne, nu imi da averi multe si bani, sa nu Te pierd" .  

Si pana acum am reusit sa primesc tot ce am cerut. Sanatate, fericire, familie, copii, implinire profesionala, munca multa si decenta, satisfactii cu nemiluita.

        Retrospectiv, chiar nu cred as fi fost mai fericit sa am un lingou sau mai multe de aur.

Marius Chiuzan.