Analize-Comentarii Joi 23 Noiembrie 2017 - 27158 vizitatori azi
GANDITI-VA BINE, DOMNILOR POLITICIENI ROMANI!

Se pare ca aberatiile, improvizatiile si obsesia "la dracu cu militarii astia care nu produc nimic, ci doar consuma painea politicienilor, magistratilor, camatarilor, noilor capitalisti, taietorilor padurilor Romaniei si pe cea a tuturor platitorilor de taxe si impozite" alcatuiesc cutuma post-decembrista dupa care functioneaza, ca intotdeauna, politichia romaneasca intre doua razboaie.
Dupa renuntarea intempestiva, triumfala, cu furie si alura de invingatori in jungla nimanui, la serviciul militar obligatoriu - ca si cum pentru Romania, tara pacii si a prosperitatii universale, Elvetia Estului, iubita si protejata de toti vecinii, de toate imperiile de ieri si de azi, de toate marile puteri, de toate planetele si de intregul Univers, n-ar mai exista nici un fel de pericol de razboi, iar onor populatia ar trebui protejata doar prin rugaciuni catre Cel de Sus si, bineinteles, de catre hotii care au furat, iata, intr-un sfert de veac, aproape tot ce a mai ramas, de-a lungul mileniilor, din bruma noastra de pamant si suflet romanesc -, toata lumea buna care se perinda prin palatele natiunii a dat marea muta deoparte. Desigur, nu inainte de a reduce aceasta mare muta la o simpla baltoaca, a-i lua aproape toate drepturile cetatenesti (mai putin pe cel de a vota, ca, de, e nevoie si de votul soldatilor), a-i penetra cu oameni politici sau de care or fi toate structurile importante si a o face necracnitoare si strict sluga, da capo al fine, la decidentul politic, transformat intr-un dictator neconditionat pentru truditorul in kaki, a-i umili valorile si, mai ales gradele, indeosebi pe cel de general…
Acesta din urma - gradul de general - a fost acordat, cu complicitatea sau tacerea capilor armatei, cui a vrut si cui n-a vrut sa-l primeasca… Toti acesti uzurpatori de valori militare durate in marile razboaie care au dus la apararea si pastrarea crampeiului de Romanie care ne-a mai ramas dupa secole de razboaie, presiuni, hartuiri si umilinte, au uitat (sau n-au stiut niciodata) ca gradul de general, intr-o armata, este o valoare suprema. Acest grad se acorda numai si numai coloneilor in activitate, care au experienta, valoarea, capacitatea, puterea, competenta si demnitatea de a primi si de a-si asuma responsabilitati de nivel strategic. Gradul de general nu este o recompensa, ci o insarcinare inrobitoare, echivalenta cu camasa mortii…
Imi amintesc si acum replica unui vulpoi care, la vremea respectiva, avea drept de semnatura pe decretul de avansare la acest grad… "Eu te-am facut chestor…" Aceste cuvinte nu trebuie explicate. Sunt cele mai umilitoare si cele mai concludente dintr-o istorie a rusinii si umilintei… Desigur, este vorba de echivalentul gradului de general in structurile Ministerului de Interne, din structurile Politiei, institutie demilitarizata…
Din 1990 incoace, atacurile, sub toate formele posibile pe timp de pace, dar mai ales sub forma unor pulsiuni otravite la adresa Armatei Romaniei n-au incetat nicio clipa. Iar aceste atacuri nu le-a efectuat taranul roman - acum un batranel -, care a facut armata la Infanterie, a sapat transee si a invatat sa traga cu pusca numai si numai intr-un inamic in uniforma unei posibile armate dusmane, nici muncitorul sau inginerul de la fosta IMGB si de la alte mari intreprinderi romanesti, aruncate azi la gunoi, care a facut armata la artilerie, la geniu sau la transmisiuni, nici tanchistul care a trecut, la aplicatii, de atatea ori cu tancul pe sub Mures, nici comandorul care a zburat avionul supersonic o viata, suportand si astazi, la pensie, efectele suprasarcinii asupra vertebrelor, nici marinarul de pe vedetele torpiloare, nici generalul Mihail Popescu, fostul sef al Statului Major General, care, umilit si hartuit atata vreme de imbecila recalculare interminabila, sfidatoare si grobiana a pensiilor militare din ratiuni absurde si prin metode care nu exista nicaieri in lume, din vremea lui Boc, a facut infarct si a trecut dincolo, in lumea vesniciei.
Aceste atacuri nu au putut fi efectuate decat de dusmanii Romaniei, de cozile lor de topor, de cei care n-au inteles niciodata ce inseamna o armata pentru o natiune, mai ales in aceasta epoca in care toata lumea se inarmeaza, si au confundat-o fie cu forte de ordine inarmate, fie cu alte structuri de forte care poarta arme, fie cu orice altceva… Iar multi dintre acesti nimeni ajunsi pe post de decidenti politici si strategici considera armata o povara insuportabila pentru o tara care s-a aflat de cand exista ea pe acest pamant al oamenilor la rascruce de imperii si de uragane… Primul Razboi Mondial - in interiorul caruia a existat si Razboiul Nostru Sacru de Intregire a Neamului, din 1916-1918, de la care se implinesc, in curand, o suta de ani - este exemplul cel mai concludent. Dar, pentru a fi uitat si trecut in derizoriu si acesta, ca mai tot ce s-a facut in tara asta, onor decidentii neamului au hotarat sa nu se mai faca Istoria Romaniei in scolile romanesti sau sa se faca, asa, pe sarite… La fel si Limba Romana.
…Cu cativa ani in urma, in timpul unei pauze, la o dezbatere organizata undeva, in Capitala, pe tema razboaielor din Orientul Apropiat, un sef al unei organizatii post-decembriste, mi-a suierat, printre dinti, cu ura in glas si cu ochi injectati: "Brava armata romana care a tras in popor in decembrie 1989!"
Simt si acum ura din privirile acelui individ. In cei 77 de ani ai mei, nu am vazut niciodata ochi atat de rai si nu am auzit niciodata cuvinte atat de barbare despre institutia in care am lucrat 40 de ani ca militar activ, de la gradul de elev pana la cel de general, si zece ani in calitate de cercetator stiintific… Si acum, dupa ani, simt, in toate celulele corpului si sufletului meu, acea amaraciune, acea ofensa rea si sfidatoare, acea insulta impardonabila adusa Armatei Romaniei de un ins de care nu auzisem niciodata…
Armata Romana nu a tras niciodata in poporul roman, ci a sangerat totdeauna pentru apararea Romaniei si a poporului roman. Iar daca Romania mai exista astazi, asa cum mai exista, aceasta realitate se datoreaza, nu doar catorva politicieni care au luat decizii mai mult sau mai putin potrivite la vremuri de restriste, ci mai ales pretului de sange platit de Armata Romana, adica de poporul roman in uniforma militara, condus mai bine sau mai putin bine de generalii acelor vremuri. Posibilele incidente sau accidente care s-au petrecut in decembrie 1989 - unele chiar fratricide - sunt incidente sau accidente si atat, care se petrec in toate armatele din lume in timp de razboi. Nicaieri nu a existat intentia, vointa sau actiunea constienta a cuiva din armata de a deschide focul impotriva populatiei. Si nici nu s-a intamplat acest lucru. A nu se confunda insa focul de descurajare, deschis in salva, in plan vertical, cu trasul in oameni!
Timpul va arata ca deciziile luate de conducerea armatei in decembrie 1989 au salvat tara de la o posibila invazie din afara, de escaladarea violentelor, de declansarea unui razboi civil, de o catastrofa oribila, de tipul celei care se petrece, de mai bine de patru ani, in Siria. Acele evenimente au dovedit insa si calitatea exceptionala a poporului roman, unitatea lui in fata primejdiei, capacitatea lui extraordinara de a intui si intelege valentele mediului strategic, de a ramane ferm si puternic in fata oricarei amenintari. La Targu Mures, in acel iunie diversionist din 1990, dramatic si extrem de ticalos, in fata primariei orasului, flutura Tricolorul, iar o masa uriasa de romani striga intr-o singura voce: "Iliescu, nu uita si Ardealu-i tara ta!" "Murim, luptam, Ardealul nu-l cedam!" Am fost prezent la toate acele evenimente - in Bucuresti, la Cluj, la Timisoara, la Targu Mures - si, cu experienta mea de o viata petrecuta prin poligoane, la aplicatii, in instruirea Armatei, in analizarea conflictelor si razboaielor lumii, am inteles care este adevarul. Si am lacrimat de emotie si de bucurie pentru unitatea si calitatea poporului roman si a Armatei Romaniei, care luase imediat in supraveghere si in aparare, conform planurilor, toate obiectivele de importanta strategica ale tarii.
Spun toate acestea, pentru a nu se uita. Nu trebuie sa uitam, desigur, nici trecutul, cu bunele si cu relele lui, nici Marasestii, nici Oituzul, nici Turtucaia, nici Flamanda, nici Oarba de Mures, nici Cotul Donului, nici floarea ofiterilor si generalilor Armatei Romane care au sangerat in Est si in Vest in cel de-Al Doilea Razboi Mondial pentru ca Romania sa continue sa existe si sa fie intreaga - eroi ai natiunii - si care si-au sfarsit viata in inchisorile comuniste.
Cam tot asa s-a intamplat si in acesti ultimi 27 de ani, in care armata si-a vazut de treaba ei, facilitand intrarea Romaniei in NATO si in Uniunea Europeana. Acumuland in permanenta un urias procent de incredere din partea populatiei, a demonstrat, inca odata, calitatea acestei institutii. Insa, degeaba. In momentul cand guvernul Boc a inceput uluitoarea recalculare a tuturor pensiilor din Romania, inclusiv a celor militare, pe principiul contributivitatii, erau vrea 80.000 de pensionari militari in plata. Acum mai sunt vreo 60.000. In acesti ani de teroare guvernamentala pentru pensionarii militari - de fapt, pentru toti pensionarii din Romania -, armata a pierdut aproape doua divizii din rezerva sa calificata, din elita sa. Unii au murit ca le-a venind randul la moarte, altii au murit datorita acestor presiuni si acestor umilinte insuportabile.
Inclusiv eu, semnatar al acestor randuri, consider ca am trecut si trec prin una din cele mai ingrozitoare perioade din viata mea. Trudesc 10-15 ore in fiecare zi, dorm 3-4 ore pe noapte si-mi bate mereu in tample spectacolul odios de pe ecrane si cam din toata media. Fel de fel de insi, care n-au nicio legatura cu aceasta institutie eroica pentru Romania, isi dau cu parerea, emit judecati, dau sentinte, injura, iar guvernele - care n-au facut mare lucru pana acum pentru a dota armata cu mijloacele de care are nevoie - continua sa nu stie si sa nu inteleaga aproape nimic din marile probleme ale securitatii militare a Romaniei. Dar toba lor cea mai accesibila si care suna cel mai bine in dezbaterea si diversiunea publica sunt pensiile militarilor.
In acesti ani, efectivele armatei s-au redus drastic, de la peste 300.000 la vreo 70.000 militari, sau chiar mai putini, si la vreo 15.000 de civili, mai putin decat intra pe un stadion de fotbal. Industria de aparare a fost distrusa, armata fiind nevoita sa achizitioneze armament si tehnica de lupta, o parte din ea la mana a doua sau a treia, inclusiv munitie, de prin alte parti, pe bani grei etc. etc…
De fiecare data cand se schimba un guvern, se reiau, furibund, atacurile la "nesimtitele" pensii militare, dandu-se exemplu, pe sticla, pensiile magistratilor si ale unor privilegiati ai sortii sau ai cui or fi. Aproape toti cei care comenteaza, arunca vorbe grele, necontrolate, sugerand ca pensiile militarilor se platesc din banii populatiei, din banii celor ce muncesc, din contributiile acestora la bugetul tarii.
Desigur, armata este o institutie bugetara, asa cum sunt cvasitotalitatea armatelor din lume, dar de aici nu rezulta ca pensia mea de azi este platita din banii celor care au contribuit sau contribuie la fondul public si nici din banii celor care lucreaza azi in Romania si contribuie la bugetul tarii.
Pensia mea trebuie sa se plateasca din fondul de pensii militare, realizat de cand exista armata, prin obligatia acestei institutii militare de a depune in fiecare luna, la acest fond de pensii, banii necesari pentru platirea pensiei celor care trec in rezerva armatei, prin pensionare.
Retributia mea, pe timpul activitatii, se compunea din:
- solda (banii pe care-i primeam pe statul de plata in fiecare luna);
- contravaloarea Ordinului de zi 50, in bani sau in alimente;
- echipament;
- asistenta medicala gratuita si medicamente gratuite;
- o anume suma, care se depunea lunar in fondul de pensii, pentru vremea cand voi deveni rezervist pensionar;
- un procentaj din solda mea (2%, initial, apoi 4%) pentru o pensie suplimentara.
Asadar, pensia pe care o primesc eu azi se compune din depunerile lunare in fondul de pensii militare efectuate de institutia in care am lucrat o viata. Statul si-a indeplinit in mod constiincios aceasta obligatie, iar acest fond trebuie sa existe. Daca nu mai exista azi acei bani, nu este vina mea, ci a celor care i-au cheltuit pe altceva sau i-au furat. De aici nu rezulta ca eu sunt un intretinut, o povara pentru statul roman. Nu eu sunt dator fata de stat, ci statul este dator fata de mine, pentru cei 50 de ani cat am muncit zi si noapte pentru el.
Amestecarea lucrurilor, bolmojirea lor pe toate posturile de televiziune, prin ziare si prin gura targului sunt extrem de grave si de periculoase pentru rezerva Armatei Romane, atata cat mai este ea in momentul de fata. Mai mult, sunt chiar o amenintare la adresa securitatii si aparaii nationale. Sa nu uitam nicio clipa ca, in conditiile extrem de tensionate ale situatiei actuale, oricand este posibil sa izbucneasca un razboi nimicitor. Cu atatea arme acumulate, cu un arsenal nuclear SUA si Rusia care cumuleaza peste 15.000 de ogive nucleare active, la care se adauga si celelalte arsenale nucleare, cu pozitionarea fortelor rusesti si ale NATO, fata in fata (chiar si simbolic) pe falia strategica Marea Neagra, Marea Baltica, este de-ajuns o singura greseala sau un singur exces de zel pentru ca un razboi pustiitor sa izbucneasca iarasi in inima Europei, chiar in zona in care se afla tara noastra. Iar tara noastra, in cazul unei astfel de confruntari, va fi una dintre primele tinte pentru aviatia de bombardament strategic, pentru rachetele de croaziera, pentru rachetele balistice, pentru sistemele de arme de inalta precizie…
Pensiile militare nu sunt pensii speciale, ci doar militare, asa cum au fost ele totdeauna. Pensiile militare nu au cuantumul celor afisate pe ecran de doamna Olguta Vasilescu si de toti cei care comenteaza asa cum comenteaza aceasta problema. Acelea sunt pensiile magistratilor, nu ale militarilor. Din cate stiu eu, nici un pensionar militar roman nu are o pensie de 30.000 de lei. Majoritatea pensiilor din Armata Romaniei sunt de 1500-3500 lei, iar cele ale militarilor care au avut functii foarte mari ajung probabil la 5000-8000 lei. Dar pe acestia ii numeri pe degete.
Recenta calculare - care inca nu s-a incheiat - a introdus discrepante uriase intre cei care au iesit la pensie inainte de anul 2000 si dupa acest an. Pensionarilor mai vechi li s-a redus drastic pensia (chiar daca ea a ramas in plata in cuantumul dinainte de recalcularea recalcularii), iar celor care au iesit la pensie in ultimii ani, le-a crescut. Discrepantele astea fac un mare rau rezervei armatei. Daca se va continua asa, in cinci sase ani, numarul celor care se vor muta la diviziile noastre din ceruri, fara nici un fel de onor, ci doar cu dezgust si amaraciune, se va dubla.
Mare rusine!
Atatea minciuni, atatea omisiuni, atatea comentarii absurde, atatea comparatii fara sens! Nu poti compara profesiile intre ele. Fiecare isi are rolul si rostul ei intr-o societate si intr-o tara! Cei care apeleaza la astfel de metode fie nu inteleg in ce se angajeaza, fie urmaresc niste scopuri urate.

Faptul ca, in ultimul timp, s-au ivit situatii in care cei care opteaza pentru a iesi la pensie pot primi o pensie mai mare decat salariu este o situatie anormala. Este la mintea cocosului ca nu poti sa ai pensia mai mare decat solda, chiar daca esti Gheorghe Dracu! Nu stiu cine si de ce a facut asta. Cei care au facut-o ar trebui sa faca imediat un pas inapoi si sa aduca lucrurile in limitele lor normale. Nu cred ca militarii armatei romane - institutie care totdeauna a facut sacrificii pentru tara - au fost capabili de asa ceva. Dar o astfel de situatie se poate rezolva urgent si punctual, nu prin subtilitati si manevre ca in Ferentari sau in Crucea de piatra. Nu poti pedepsi 60.000 de pensionari, schimband sistemul de actualizare a pensiilor odata cu cresterea soldei de grad a celor activi, impamantenit de multa vreme aici, doar pentru a-i determina pe profitorii noului sistem sa opteze intre a iesi la pensie cu o pensie mai mare decat solda, dar care nu se va actualiza niciodata proportional cu cresterea soldei de grad a celor activi, ci doar cu indexarea inflatiei sau a ramane in sistem.
Alo, domnilor si doamnelor planificatori ai pensiilor militarilor romani!
Militarii romani pensionari, doamna Olguta Vasilescu et co., nu au pus sabia in cui, uniforma pe umeras si nu si-au luat adio de la arme. Pana vor trece pusca in mana stanga, cum zic francezii (echivalent, in limba romana, cu a da ortul popii), fac parte din rezerva Armatei Romaniei, se afla in niste planuri de mobilizare si trebuie sa raspunda prompt atunci cand sunt chemati. Numai moartea ii scuteste de o astfel de obligatie asumata prin juramant. Ei au depus un juramant fata de tara ca o vor sluji chiar cu pretul vietii. Pana la 62 de ani, toti pensionarii militari, chiar si cei care nu stau foarte bine cu sanatatea, sunt in evidenta Centrelor Militare si oricand pot fi chemati sub arme. Dar si dupa aceasta varsta, ei tot in slujba Armatei Romaniei se afla. Si eu, care am 77 de ani, pot fi chemat oricand, daca Statul Major General considera ca este nevoie de mine in caz de razboi, de crize, conflicte sau in oricare alta situatie. Dosarul meu nu mai este la Centrul Militar al Sectorului 5, ci in arhiva de la Pitesti. Dar eu sunt inca viu si Armata Romana stie foarte bine acest lucru. Iar eu am toata grija sa o slujesc, cu toata capacitatea mea de munca, si acum. Si asa suntem toti cei care am iesit la pensie. Toti muncim pana la ultima picatura de viata pentru Armata Romaniei, pentru Romania.
Regulile civililor nu sunt valabile pentru cei care au imbracat camasa mortii. Faptul ca n-am murit pana acum, spre a da satisfactie celor ce comenteaza ironic conditia miliarului roman, care, in opinia lor, n-are nici un rost de vreme ce nu sunt razboaie, este doar o chestiune de noroc. Inseamna ca razboiul sau razboaiele pentru care ne-am pregatit inca n-au ajuns in Romania. Toate armatele din lume si toti militarii sunt primii care vor sa nu fie niciodata un razboi, cei care vor ca tancurile, avioanele si sistemele lor de arme, oricat ar fi de sofisticate, de performante si de costisitoare, sa rugineasca sau sa-si epuizeze resursele in timp de pace si nu printr-un razboi. Militarii, profesionisti ai razboiului, sunt primii care detesta razboiul. La fel suntem si noi, militarii romani. Dar de aici nu rezulta cu necesitate ca razboaiele lumii nu vor ajunge si la noi. Si nici ca, in acele razboaie, ne vor apara americanii, Bruxelles-ul sau extraterestrii. Niciodata nu ne-a aparat nimeni. Tot militarul roman va muri pe pamantul Romaniei pentru ca Romania sa mai existe. Acum, cand in toata lumea se fabrica cele mai sofisticate arme care au existat vreodata pe Terra, cand Europa este sfartecata de tot felul de organizatii, retele si atacuri teroriste, cand Siria a fost rasa de facto de pe suprafata pamantului, cand pe falia strategica Marea Neagra, Marea Baltica se aduna forte, cand Pacificul, Marea Baltica, Marea Neagra, pamantul Rusiei, cel al Chinei etc. suporta aplicatii si exercitii de tot felul, parade militare, demonstratii de forta si concentrari de toate felurile, nu este de glumit cu problema militara, nici cu soldele militarilor (este oare posibil ca, in Romania anului 2017, un sergent profesionist sa traiasca din 700 de lei pe luna si din valoarea fostului ordin 50?!).
Desigur, pensionarii militari romani nu mor de foame. Dintr-o pensie militara obisnuita se poate trai decent. Si acesta este un lucru foarte bun si foarte important, care arata ca armatei ii pasa de slujitorii ei. Pensionarii militari, in calitatea lor de rezervisti ai Armatei Romaniei, de militari pana la moarte, nu accepta insa si nu suporta umilinta, jocul politicianist cu pensiile lor, tot circul acesta care, de la guvernarea Boc incoace, nu se mai termina.
Ganditi-va bine la toate acestea, domnilor politicieni romani!

 

 

General de brigada (r) dr. Gheorghe Vaduva.

 


 

Material primit la redactie. 

0 comentarii1834 vizualizări03 august 2017




rss 2.0
rss 2.0