Analize-Comentarii Marti 26 Septembrie 2017 - 18222 vizitatori azi
Viziune sau halucinatie.

Intr-o tara fara o cultura de securitate a vorbi despre amenintari si riscuri este un act temerar care se sfarseste prin a fi infierat cu ura proletara si a fi catalogat ca un om care nu pricepe mersul lumii. Ne asigura ideologii de serviciu ca suntem aparati de fortele NATO. Cu alte cuvinte sunam la 112 si cerem o divizie de americani sa moara pentru noi undeva pe frontiera, timp in care noi vom bea o bere in Poiana lui Iocan sau la scularia lui Ilie. Atunci cand diplomatii devin nervosi si armatele se misca apropiindu-se unele de altele nu e un semn prevestitor de baluri.

            Prepozitionari strategice la nivelul aliantei NATO  si al Federatiei Ruse se produc zilnic sub ochii nostri. Incidente de frontiera se produc continuu  si cu o intensitate crescanda. Nu e departe momentul cand nervozitatea armatelor fata in fata nu va mai  putea fi stapanita. Am raspuns neprofesionist provocarii vicepremierului  rus Rogozin.

            Nici macar nu era pe lista persoanelor interzise in Spatiul European (Deciziea 2014/145/PESC a Consiliului European din data de 17 martie 2014 publicata pe www.dce.gov.ro/poli-c om/Sanctiuni_ ONU/dec_145.pdf ) si chiar daca era, eliminarea lui din lista pasagerilor era de competenta companiei de zbor.

            Diplomatii nostri n-au tinut seama ca profilul psihologic al lui Rogozin aproape coincide cu cel al lui Rogojin din Idiotul lui Dostoievski. La flancul Baltic al NATO, in Polonia, la nivelul Cartierului General al Armatei Poloneze 90% din ofiterii cu functii de conducere au demisionat sau au fost demisi.

            In Comandamentul Central, 80% din  acestia au avut aceeasi soarta. Per total peste 30 de generali si 200 de colonei si-au dat demisia.

             Dupa masacrul de la Katyn este cel mai mare cutremur organizatorico-managerial in istoria institutionala a Armatei Poloniei. La flancul Marii Negre al NATO se anunta schimbari de proportii  fara precedent prin pensionare.

            In  termini strategici  conducerea apararii la flancurile  NATO pe frontiera de est a fost decapitata. Acest lucru s-a  produs fara sa se traga nici macar cu petarde. Inghetarea procedurilor pe linia achizitiilor de tehnica  militara in astfel de momente nu poate fi definita viziune ci un caz scoala de halucinatie.

            Fisurile intre NATO si politica de securitate europeana in acest moment sunt inca o dovada de halucinatie. Halucinant este ca in conditiile turbulente prin care trecem sa nu avem numit sef titular al Serviciului de Informatii Externe dar facem un cap de tara din cine numeste seful serviciului de informatii al Ministerului de Interne.

            Singurii care au viziune in acest tablou cetos sunt americanii. Ei vin cu forte pe frontiera de est a NATO iar noi plecam acasa linistiti. Mai ramane sa procedam ca armata afgana  inaintea  invaziei sovietice din 1979, sa strangem  inchizatoarele de la arme intr-un depozit central pentru revizie, lasand armata fara posibilitatea de a riposta. Prea se intampla lucrurile ca dupa un scenariu riguros intocmit si inteligent sincronizat si coordonat. Tot dovada de halucinatie este verificarea sirenelor de alarmare. Moartea nu mai vine din cer ci din neutralizarea capacitatii decizionale si din paralizia vointei de a lupta.

            Bratele Romaniei au devenit  slute. Capul Romaniei nu mai judeca romaneste. Chiar nu mai avem un cap limpede? Anul 1940 va spune ceva?  Generalii americani spun adesea ca  viziunea  fara  resurse  este  halucinatie. Noi suntem in situatia de a nu avea nici viziune nici resurse.

 

Col rez.Gaftone Ioan.

 

 

Foto - Aspecte din ultima aplicatie a rusilor in Transnistria in care s-a procedat si la fortarea Nistrului ce apartin de drept si de fapt Moldovei.

0 comentarii1043 vizualizări06 august 2017




rss 2.0
rss 2.0