Analize-Comentarii Sambata 23 Iunie 2018 - 18002 vizitatori azi
Despre sovietizare (II)

Dupa 23 august 1944 a inceput, spontan, in primele saptamani cu participare variata, pentru a deveni apoi o preocupare guvernamentala decurgand din art. 16 al conventiei de armistitiu si de acordurile de la Potsdam privind eliminarea urmelor fascismului; de pe aceasta platforma s-a trecut la indexarea pe criterii marxist-leniniste, reclamate de procesul sovietizarii.

Indexarea este o activitate complementara valorificarii unei anumite categorii de texte din trecut, efectuata pentru ca se considera drept indispensabila crearea unui gol bibliografic necesar impunerii noii culturi care nu trebuie initial sa aiba nici rivali, nici adversari si nici tovaras de drum provocator de comparatii si confruntari cu consecinte ierarhizante.

Indexarea spontana a fost asumata de presa si de institutiile pentru care cartea era instrument de lucru si obiect de manevrat. Depistarea cartilor s-a facut la inceput haotic; articole afective, uneori vag, au indicat sau mai multe carti indexabile.

La 12 februarie 1945 era publicata in Monitorul Oficial Legea 102, Decret-lege pentru epurarea presei. Pana la elaborarea acestei legi fusese intocmit un raport de catre Constantin Visoianu, titularul Ministerului Afacerilor Straine, pe care l-a inaintat Maiestatii Sale, Regele Mihai I. acest raport prevedea ca:

"Dintre domeniile in care se impune o epuratie face parte si presa care are un rol de indrumator al opiniei publice.

Epuratia este cu atat mai necesara in acest domeniu cu cat este inadmisibil ca persoane care au militat prin presa si lucrari politice impotriva principiilor democratice ori   s-au pus in slujba unor interese straine de cele ale natiunii romane sau au pregatit razboiul alaturi de Axa impotriva Natiunilor Unite si in favoarea hitlerismului si a fascismului sa poata continua a juca un rol de conducere a opiniei publice in actualul regim democratic.

Ministerul Afacerilor Straine care, prin desfiintarea Ministerului Propagandei, a preluat atributiunile de reglementare a presei si informatiilor si pe de alta parte, prin atributiunile sale firesti are a veghea asupra mentinerii bunelor relatiuni cu Natiunile Unite, socoteste necesar sa intervina pentru ca eliminarea din presa a acelora care au lucrat impotriva Natiunilor Unite sa fie facuta cat mai grabnic.

Tinand seama de propunerile de modificare a legilor de epurare prezentate pana in prezent, actualul proiect de decret-lege a introdus o gradatie a sanctiunilor, potrivit cu gravitatea faptelor savarsite".

In urma intocmirii acestui raport s-a elaborat Legea nr. 102, alcatuita din sapte articole, care prevedeau, printre altele ca:

"Vor fi sanctionati cu pedepsele prevazute la art. 2, ziaristii, publicistii si colaboratorii presei care, inainte de 23 August 1944, prin scrisul sau actiunea lor in presa,     s-au facut vinovati de una din faptele urmatoare:

a) S-au pus in slujba hitlerismului sau a fascismului, servind astfel interese straine de acelea ale natiunii romane;

b) Au fost stipendiati de catre puterile Axei pentru propaganda in favoarea politicii lor;

c) Au pregatit opinia publica pentru intrarea in Axa si au indemnat la razboiul nedrept impotriva natiunilor Unite;

d) Au militat pentru idei contrare principiilor democratice ori, influentati de conceptii antidemocratice, au indemnat la acte de teroare, rebeliuni, schingiuiri si omoruri sau au participat la ele" (art. 1).

Sanctiunile pentru faptele prevazute la art. 1 erau urmatoarele:

"1. Admonestarea scrisa.

2. Suspendarea activitatii de la 6 luni la 5 ani.

3. Interzicerea definitiva.

Suspendarea si interzicerea privesc exercitiul dreptului de a scrie in presa si de a publica orice lucrare cu caracter politic.

Sanctiunile prevazute de acest articol se aplica deosebit de alte pedepse pe care legile le-ar prevedea".

In articolul 3 al acestei legi se prevedea ca:

"Pedeapsa pentru suspendarea activitatii de la 6 luni la 5 ani, poate fi agravata pana la cel mult de doua ori termenul prevazut pentru acei care in timpul suspendarii, vor fi scris in presa sau publicat vreo lucrare politica.

Se va retrage autorizatia de aparitie de la sapte zile la un an publicatiilor care, cu buna stiinta, vor tipari materialul redactat de cei suspendati sau carora li s-au interzis definitiv sa scrie in presa.

Pentru tiparirea cu buna stiinta a lucrarilor cu caracter politic, publicate de un autor care intra in prevederile acestei legi, se vor aplica proprietarilor de edituri sau imprimerii, pedeapsa confiscarii lucrarii si amenda de la 50.000 la 1.000.000 lei".

In celelalte articole erau prevazute infiintarea unei comisii numita de ministerul Afacerilor Straine care sa se ocupe cu cercetarea si intocmirea de liste ale persoanelor care intrau in prevederile acestei legi, de pronuntarea de admonestari, sa propuna suspendarea sau interzicerea pentru abaterile grave.

In tara noastra, Academia Romana si asociatiile profesionale cu traditie ca Societatea scriitorilor romani sau Societatea compozitorilor romani au fost desfiintate si inlocuite cu unele noi, iar personalitatile neagreate de noul sistem au fost repede inlaturate. In 1948 s-a tiparit un catalog de 522 de pagini, cuprinzand 8.779 de titluri de carti si reviste interzise, care mai apoi au fost scoase din bibliotecile publice si din manualele scolare.

Impactul acestei epurari de proportii apocaliptice asupra starii de spirit a intelectualitatii romane a fost coplesitor. Datele de pe buletinul de identitate al poporului roman au fost spalate cu grija de cateva ori, ca sa nu se mai vada nimic din ce i-ar mai da acestuia sentimentul sigurantei si statorniciei.

Un alt pas in directia sistematizarii acestei activitati l-a facut Ministerul Propagandei, care a scos Catalogul cartilor despre razboi interzise, augmentat si popularizat prin presa; la 4 mai 1945 "Monitorul Oficial" a oferit Legea nr. 364, privind retragerea unor publicatii periodice si neperiodice, reproduceri grafice si plastice, filme, placi de patefon, medalii, insigne; Ministerul Educatiei Nationale isi face datoria printr-un comunicat privind "Interzicerea cartilor potrivnice vremii". Conform instructiunilor, a urmat indepartarea din biblioteci si interzicerea tuturor cartilor care <prin continutul lor sunt potrivnice spiritului vremii si obligatiilor luate prin conventia de armistitiu, fie ca sunt trecute in cele trei liste publicate pana acum, reprodus in ziare si de "Noua scoala romaneasca", revista ministerului, fie ca nu sunt>. Profesorii, elevii si editorii au fost invitati sa semnaleze cartile casabile in categoria formulata asa de pregnant si care n-au fost cuprinse in listele provizorii. Au fost interzise pentru lectura si studiu cartile listate, precum si cele semnate de autori care prin activitatea lor publicistica, sociala si politica au intrat in categoria criminalilor de razboi  si a celor acuzati a fi vinovati pentru dezastrul tarii. Se preciza foarte concret ca toate aceste carti se vor pastra intr-un dulap sigilat, de care va raspunde seful institutiei respective. Dintre manuale, admisibile in accesul public au fost numai cele revizuite de Comisia de control.

Actiunea de indexare tutelata guvernamental a fost executata de functionari si scriitori ai partidului comunist sub conducerea unor Iosif Ardeleanu (viitorul sef al Cenzurii, poreclit "Lampa" fiindca "lumina" toate problemele cenzoriale ca pe cele de indexare) si Al. I. Stefanescu, viitorul scriitor. Rezultatele activitatii de indexare au fost stranse in volume care vor deveni indreptare pentru continuarea operatiei in intreaga tara. Ministerul Informatiilor a publicat la 1 iulie 1946 o brosura de 156 pagini cu circa 2000 titluri de carti interzise in limbile romana, germana, maghiara, franceza, italiana, etc. Publicatiile interzise pana la 1 mai 1948: 522 pagini si aproximativ 8000 titluri.

Prin Legea nr. 364 din mai 1945 s-a infiintat o comisie compusa din delegati provenind din Comisia Romana pentru Aplicarea Armistitiului, Ministerul Afacerilor Interne, Societatea Scriitorilor Romani si Ministerul Artelor avand sarcina de a intocmi liste pentru scoaterea din biblioteci, anticariate, librarii, debite si chioscuri a publicatiilor cu idei fasciste, hitleriste, legionare, sovine sau rasiste, antisovietice si antimarxiste. Identificarea publicatiilor indexabile a fost sprijinita prin presa, corespondenta, radio si alte mijloace. Continutul volumului, se avertizeaza, e provizoriu: "Aceasta operatie de dezinfectare a sectorului cuvantului tiparit din tara noastra desi a dus la formarea prezentului volum de proportii destul de impresionante, este departe de a fi terminata" (p. 11). Se preciza ca editarea unor carti reactionare a devenit imposibila, dar "Lupta pentru curatirea sectorului cultural de toate aceste publicatiuni fasciste si pro-fasciste, publicatiuni care in fond cauta sa apere si sa justifice exploatarea omului de catre om, nu va lua sfarsit decat atunci ele nu vor mai exista decat in cateva biblioteci oficiale documentare, unde istoricii viitorului vor avea prilejul sa studieze epoca cea mai neagra din istoria moderna a omenirii, epoca imperialismului monopolist si a crimelor sale impotriva umanitatii". In activitatea de indexare  se uzeaza in acesti ani de mai multe expresii: "carti nedifuzabile", "carti epurate", carti scoase din "Biblioteca uzuala", carti "blocate la dispozitia Directiei Generale a Presei si Tipariturilor".

Se precizau cateva premise politice si principii de lucru:

1. Se scoteau din circulatie numai editiile specificate, iar cand indicatiile bibliografice lipseau din brosuri, se va executa indexarea pe baza numelui autorului si titlul volumului;

2. Se interziceau unele editii din operele scriitorilor clasici pentru spiritul fascist in care s-a facut editarea, comentarea si prezentarea textului;

3. Toate manualele scolare anterioare anului 1947 au fost interzise;

4. Orice harti care inglobau in granite teritorii ce nu apartineau Romaniei postbelice erau interzise, ca si stema veche si insemnele dinastiei regale;

5. Se interziceau calendarele, almanahurile din perioada 1938-1944;

6. Orice lucrari datorite urmatorilor autori indiferent daca erau sau nu trecute in brosura erau interzise din principiu: Antonescu Ion, Antonescu Mihai, Antonescu Maria, Alexianu Gheorghe, Braileanu Traian, Codreanu Corneliu Zelea, Cuza A. C., Crainic Nichifor, Cantacuzino Alexandru, Calinescu Armand, Cancicov Mircea, Dianu Romulus, Goga Octavian, Gyr Radu, Mota Ion, Manoilescu Mihai, Marcu Alexandru, Maniu Iuliu, Mihalache Ion, Popescu Stelian, Sima Horia, San-Georgiu Ion, Seicaru Pamfil, Seisanu Romulus, Sidorovici Teofil Gheorghe.

 

(Va urma)

 

Alexandru Daraban. 

 

 

0 comentarii553 vizualizări13 iunie 2018




rss 2.0
rss 2.0