,,Sa nu-ti fie teama de dusmanul tau; cel mai rau lucru pe care ti-l poate face este sa te ucida. Sa nu te temi nici de prietenul tau; cel mai rau lucru pe care ti-l poate face este sa te tradeze. Teme-te insa de indiferenta. Caci prin tacerea ei, prin consimtamintul ei tacit, te ucide si te tradeaza in acelasi timp. - Nikita Mihalkov.          -          Mai intai te ignora, apoi rad de tine, dupa aceea lupta cu tine, dar la sfarsit invingi - Mahatma Gandhi.          -          Acad. prof. univ.ec. Anghel Rugina - ,,ůsa ne comportam civilizat, sa ne educam bine copiii, sa ne conservam si sa ne protejam mediul in care traim, sa ne respectam si sa ne ajutam, pe scurt: sa ne traim viata linistiti"

Ezoterism Duminica 21 Decembrie 2014 - 4818 vizitatori azi
FOCUL SACRU.

In vechile temple vestalelor li se taia capul daca nu pastrau focul aprins pe altare. Oare ce fel de foc venerau? Este clar ca nu focul fizic, ci focul Spiritului Sfant, focul creator si ceea ce se ascundea dincolo de acesta, semnatura astrala a focului, mai bine spus, Cristosul Cosmic. Pastrarea focului aprins e un ritual arhaic, cunoscut nu numai in Grecia sau in Roma antica, ci in toate vechile culturi si civilizatii. Se cunostea importanta divina a fortei creatoare simbolizata prin foc sau spirit, in limbaj alchimic.

Exista focul ca simbol al mistuirii impuritatilor, focul ca energie vulcanica, subterana, focul ca divinitate (Brahma este identic cu focul, se spune in Gita 4,25., Jehova este foc, conform Bibliei etc.). Acesta din urma ar fi cel mai elevat aspect al focului, cea mai sublima manifestare a sa.

Focul care nu arde si apa care nu uda, sunt doua simboluri alchimice extraordinare. Sa stii sa extragi focul din apa este o arta a sublimarii pe care alchimistii autentici o practicau intens, topind in caldura creuzetului interior tot ceea ce nu le era util. De asemenea, foloseau cuptoarele portabile, pentru a-si face muncile alchimice in orice loc si la momentul potrivit.

Exista diferite divinitati care sunt asociate cultului focului: Agni indian, numit si Ogni la slavi si Ugnis la lituanieni, Kagutsuchi japonez, Athor, Atar sau Atesh in mitologia persana, Huehueteotl aztec, Michael (Rege al Soarelui si al trasnetului), Ravi si Surya hindusi, Chou Yong la chinezi, Hestia in mitologia greaca, Vesta in cea romana, Hefaistos zeul focului subteran la greci sau Vulcan la romani. La azteci il mai intalnim si pe Huitzilopochtli ca zeu al soarelui si al focului.

Cultul soarelui a fost de asemenea practicat in vechime. Egiptenii venerau soarele ca principiu datator de viata stiind ca fiecare om poarta in interiorul sau un principiu solar care il ghideaza. La un nivel mai profund egiptenii venerau lumina, ca esenta cristica descoperita dincolo de partea fizica a soarelui si Ra era zeul solar. Se considera ca toate divinitatile erau diferite forme ale lui Ra si de aceea, multi dintre zei purtau pe cap discul solar al lui Ra.

Focul si apa si-au disputat intotdeauna suprematia. Marile purificari ale omenirii, prin foc si apa, apar in toate miturile alternante ale potopului si ale incendiului universal. Unirea focului si a apei este reala in activitatile alchimice. Ceea ce pare imposibil pentru profani nu este decat o provocare pentru cei isteti. Traditia initiatica spune ca "focul vine din cer, deoarece el urca, pe cand apa vine din pamant deoarece coboara ca o ploaie". In pamantul nostru filosofal exista posibilitatea de a imbina focul si apa pentru a obtine o a treia forta superioara si eliberatoare: trezirea spirituala. Normal, pamantul filosofal nu poate fi decat simbolul corpului nostru fizic, fara de care nu s-ar putea produce niciodata revolutia Constiintei, fara de care nu s-ar putea urca nici prima treapta spre Imparatia Cerurilor. Unirea acestor doua elemente se intalneste in numele Uranus (Ur-foc si Anas-apa), in renasterea din spirit si apa despre care vorbeste Iisus cu Nicodim in textul biblic sau in apa arsa care apare gravata printr-o hieroglifa pe fruntea lui Huehueteotl.

"Tentatia este foc, victoria asupra tentatiei este lumina" spune dr. Samael Aun Weor. Orice ispita este un antrenament psihologic pentru a ne intari virtutile si pentru a invata rigoarea si disciplina spirituala. Scara pentru a urca si scara pentru a cobori o reprezinta purtatorul de lumina, adica Lucifer, Prometeu, Tiphon Baphomet, Tapul lui Mendez, simboluri ale focului de tip spiritual care, la un moment dat, cade, se pierde, se converteste in lava demonica si ucigasa a Abisului. Noi trebuie sa recucerim acest foc pierdut in maruntaiele pamantului nostru, sa coboram in Forja aprinsa a lui Vulcan, sau in a Noua Sfera si sa practicam alchimia interioara pentru a preschimba plumbul personalitatii in aurul spiritului. Pur si foc sunt in sanscrita acelasi cuvant. Castigam lumina folosind in mod intelept focul si pierdem lumina atunci cand ne inecam in fumul focului pasional si bestial. Ne ardem sau ne purificam prin foc, in functie de afinitatile noastre.

Foc, soare, lumina: iata o trinitate fara de care nu ne putem alimenta cu intelepciune.

Focul, folosit in mod pozitiv, aduce nemurire, pentru ca focul se naste din foc, flacara iese din flacara, lumina genereaza mai multa lumina. Insusi Goethe, pe patul mortii a exclamat: "Lumina, mai multa Lumina!"

Unduirile flacarilor amintesc de dansurile vestalelor sub armonia siderala a constelatiilor, a galaxiilor, de aspiratia spre inalt pentru o contopire totala cu cerul: o invitatie eterna spre dans, spre miscarea universala a planetelor, acolo unde soarele renaste din pantecul nocturn al lui Nut, a doua zi dimineata. Rasarind, marcheaza primul aspect: Khepri sau Khepera; la amiaza straluceste in toata splendoarea si se manifesta sub forma lui Ra, iar la apus, cand se adanceste din nou in noapte, il reprezinta pe Tum sau Atum, soarele inserarii. O veche axioma egipteana spune: "Lumina a zorilor, Lumina a amiezii, Lumina a inserarii, ceea ce este important este sa fie Lumina!" pentru ca doar asa vom putea combate turnul trasnit al destinului nostru. Si se mai spune in arcanele intelepciunii tarotului egiptean ca lumina vine de la apus atunci cand soarele interior a ajuns la maturitatea sa spirituala, atunci cand omul a urcat scara intelepciunii, in amurgul existentei sale. De asemenea, in catedralele gotice, lumina intra pe rozariul dinspre apus si coboara pe altarul situat la rasarit, subliniind aceeasi intelepciune straveche.

Iata de ce preotesele antice vegheau asupra focului din temple, pazindu-l sa nu se stinga niciodata. Cunosteau profunzimile acestui element primordial, stiau ca in el rezida puterea care "inrobeste sau care innobileaza".

Sa reflectam deci la mesajul pe care focul ni-l transmite. Sa ascultam flacarile si sa intelegem ca noi suntem scantei divine desprinse din marele foc universal, din focul cosmic care a emanat flacara dupa flacara si a depus principiul de viata in corpurile noastre…

 

Alina Sandra.

0 comentarii4048 vizualizări01 octombrie 2013




rss 2.0
rss 2.0