Patriotism Joi 19 Iulie 2018 - 32604 vizitatori azi
In prag de centenar... ROLUL CARTURARILOR SI AL BISERICII ROMANE LA MAREA UNIRE DE LA 1918.

Moto: "...Moldova n-a fost a stramosilor mei, n-a fost a mea si nu e a voastra, ci a urmasilor vostri si a urmasilor urmasilor vostri in veacul vecilor.(Barbu Stefanescu Delavrancea). 

In toamna anului 1918, evenimentele se precipita in Transilvania si documentele vremii demonstreaza rolul important pe care l-a avut Biserica Ortodoxa si greco-catolica din Transilvania. Unul dintre memorandisti, dr. Teodor Mihail, scria viitorului patriarh al Romaniei, care, la data respectiva, era episcop de Caransebes, Elie Miron Cristea, pentru a-l invita la "un sfat intim", ce urma sa aiba loc la Oradea Mare, in data de 12 octombrie 1918. Partidul National Roman din Transilvania si Ungaria, al carui presedinte era Vasile Goldis, a invitat toti capii bisericii din Transilvania la semnarea "actului de adeziune" in data de 21 noiembrie 1918, toti declarand ca "vor colabora din toate puterile la intruparea aspiratiilor nationale." /1/

S-au organizat garzi nationale romanesti, s-au tinut adunari populare in satele si orasele Transilvaniei, in care preotii romani si greco-catolici s-au implicat efectiv. "Preotimea are sa fie in fruntea tuturor miscarilor, formand un trup si un suflet, suferind, luptand si murind unul pentru toti si toti pentru unul care are sa fie numai viitorul neamului nostru". /2/

 Deviza era si pe stema domneasca si reprezenta unitatea de fiinta si de gandire a romanilor din Transilvania, demonstrand inainte de toate, specificul national, asa cum spunea filosoful german, Herder: "poporul este o entitate colectiva si nediferentiata." /2/

De sorginte biblica, "toti in unu" avea sens metafizic, inducand solidaritatea cu Fiinta Suprema, topirea in Absolut. Dumnezeu este infatisat intr-un mozaic din secolul al XII-lea, creand soarele, luna si bolta celesta. Mitropolitul Sofronie Miclescu a ajuns sa contribuie efectiv la actul Unirii, tot ca o motivatie biblica: "Unde-i turma, acolo-i si pastorul." /2/

Din istoricul deceniilor anterioare, reiese ca, dintotdeauna, carturarii transilvaneni, unii dintre ei si cu studii teologice, au incercat si au reusit sincronic cu cei din Moldova si Tara Romaneasca sa destepte in sufletul poporului scanteia de fiinta nationala, realizarea unirii in "cuget si-n simtiri", conducand la regenerarea morala si intelectuala printr-o cultura militanta. Calugarii ca si pastorii nu cunosteau granitele. Treceau din Principate in Transilvania si inapoi, raspandind slova bisericeasca si romaneasca. /3/

Scoala, presa si cartile tiparite cu ajutorul bisericii au contribuit la renasterea nationala. Dezvoltata initial ca o reactie impotriva invatamantului in limba greaca, educatia in limba nationala a fost stimulata prin eforturile lui Gheorghe Asachi in Moldova si lui Gheorghe Lazar in Muntenia. Realizarea "unirii-n cuget si-n simtiri" conducea la regenerarea morala si intelectuala printr-o cultura militanta.

La Adunarea de la Alba Iulia avea sa fie o Mare Adunare Nationala a tuturor romanilor transilvaneni, care sa exprime dreptul la autoguvernare si de autodeterminare al poporului roman din Transilvania in fata lumii. La 18 decembrie 1918, la adunare au participat preotii (5 episcopi, 4 vicari, 10 delegati ai bisericilor satesti, 121 de protopopi etc.), invatatorii si carturarii transilvaneni.

Alba-Iulia este orasul in care s-au realizat unirile, dar si doua momente istorice controversate: Uniatia de la 1700 si reintregirea bisericeasca de la 1948. La 1700, dezbinarea  este pentru greco-catolici, care, sub presiunea Curtii Imperiale de la Viena, s-a rupt, din trupul Bisericii si s-a unit cu Biserica Romano-Catolica dand nastere Bisericii greco-catolice sau "Unite". /4/

In 1948, comunistii au facut sa dispara Biserica Greco-Catolica si s-a reintregit Biserica Ortodoxa Romana. In momentele cruciale din istoria romanilor, cele doua confesiuni au fost impreuna la Rascoala lui Horia, Closca si Crisan si la Revolutia lui Avram Iancu, pe Campia Libertatii la Blaj, in 1848 si pe platoul Romanilor de la Alba Iulia in 1918, sub binecuvantarea lui Miron Cristea si Iulian Hossu. Reprezentantii Scolii Ardelene erau de orientare ortodoxa, chiar daca apartineau confesiunii greco-catolice. Au intemeiat ASTRA sub presedintia mitropolitului Andrei Saguna, secretar fiind Timotei Cipariu, primul fiind ortodox, iar al doilea, greco-catolic, ambii urmarind acelasi ideal national.

            In acest oras bimilenar, cu extraordinare conotatii istorice, care s-a numit de-a lungul timpului, Apoulon, Apulum, Balgrad, Alba-Iulia, la 28 februarie 1600, Mihai Viteazul reuseste, pentru prima data in istorie, unirea celor trei state romane intr-unul singur. In 1785 Horia, Closca si Crisan au fost trasi pe roata tot aici. Apoi, la 1848, pe Campia Libertatii, revolutionarii romani in frunte cu Avram Iancu au cerut unirea tuturor celor de un neam intr-o singura tara: "noi vrem sa ne unim cu tara!" In acelasi oras, el a fost intemnitat si condamnat in 1852. /4/

Nicolae Iorga afirma in 1919, la intoarcerea in tara, ca: "La orice prilej, Blajul cu biserica si scolile lui a dovedit ca insusirea sa dintai e dragostea de neam si de invatatura lui" /3/, deoarece preotii au avut un rol important in cunoasterea limbii romane, pentru ca au introdus limba romana ca limba oficiala in biserica, reusind astfel nu numai sa atraga cat mai multi oameni spre carte si invatatura, dar si spre credinta, creand o posibilitate unica in istorie de a deschide portile Unirii tuturor celor de-o fiinta, care sa stie sa se adune si sa ceara dreptate si libertate pentru cei de acelasi neam.

Tot la Alba-Iulia, a fost rostita si prima Rugaciune oficiala pentru dezrobirea neamului romanesc: "Doamne, Dumnezeul nostru, Tu esti Parintele nostru, Tu ai vazut stramtoarea parintilor nostri si ai auzit strigarea lor, caci se facusera ei ca floarea in bruma si plecat spre pulbere era sufletul lor si trupul lor lipsit de pamant (…). Iar acum mantuire ai trimis noua si toate marginile pamantului vad mantuirea Dumnezeului nostru". /5/

Concluzii:

Poporul acesta minunat, supus la provocari de tot felul, multimilenar ca existenta, cu atatea genii necunoscute publicului larg european si mondial, a stiut si va sti intotdeauna sa-si apere fiinta, pentru ca a platit tribut imens istoriei prin jertfa oamenilor din Razboiul de Independenta de la 1877, din Primul Razboi Mondial in care au pierit 350.000 de ostasi romani, din al Doilea razboi Mondial, in care au fost platite daune uriase. Daca la sate, pe vremuri, dascalul era si invatator, iar preotul era cel care era prezent in viata unui om sub toate aspectele sale, nastere, casatorie, moarte, tot ei au fost cei care s-au implicat si in Unirea neamului romanesc, de la Scoala Ardeleana si pana la Mitropolitii Romaniei, care s-au dovedit a fi nu numai pastori de suflete, ci si modele prin implicarea activa si efectiva in salvarea fiintei nationale, atragand si convingand oamenii ca unitatea unui popor inseamna teritoriu, limba si credinta unice. Exista cercetari care spun ca spatiul romanesc, spatiul mioritic, prin alternanta deal-vale, reprezinta incercarile prin care a trecut poporul de-a lungul mileniilor, iar daca limba dacilor face parte dintr-o limba arhaica comuna cu cea latina, atunci suntem de doua ori binecuvantati.

Data de 1 decembrie 1918 ramane inscrisa cu slove de aur in fiinta poporului roman, oricare ar fi parerea celor care sustin contrariul, deoarece, "Desteapta-te, romane!" este mai actual ca oricand. 

 


Prof. Valerica Petrea, Iasi

Prof. Gabriela Nedelcu Teodorescu, Iasi

 

 


Bibliografie

  1. Ignat, A., Aportul Bisericii la Marea Unire de la 1918, Editura Universitara, Bucuresti, 2011, p. 263;
  2. Ivanescu, D., Vitcu, D., Toti in unu, Unirea Principatelor la 150 de ani, Editura Junimea, Iasi, 2009, p. 7, 8, 17;
  3. 3.       Adevaruri istorice asupra intregirii neamului, 20 mai 1929, la a zecea aniversare a Unirii, Tipografia Cartilor Bisericesti, Bucuresti, 1929, p. 12, 29; 
  4. De la suferinta despartirii la bucuria reintregirii, Episcopia Ortodoxa Romana, Alba-Iulia, 1998, p. 3, 28;
  5. Biserica Ortodoxa Romana si Marea Unire, vol. I, Editura Basilica, Bucuresti, 2018, p. 9.

 

 

0 comentarii441 vizualizări12 iulie 2018




rss 2.0
rss 2.0