motto: "Acesta este mesajul Stalpului meu, strajuit de Masa si de Poarta… Sa arzi ca o flacara… Sa te prefaci in fulger legand cerul cu pamantul" (Brancusi). Presedintele Romaniei a promulgat zilele trecute legea declararii anului 2026 ca "Anul Brancusi" iar expozitiile maestrului de la Hobita au continuat anul aceasta sa colinde mari capitale ale lumii: Paris, Roma, Viena si Amsterdam.

In context, merita sa evidentiem ceva mai putin cunoscut.

Inca din 2017, Ion Popescu Bradiceni scria despre Brancusi, in Gorjeanul: "Avand si darul naratiunii, marele sculptor a intuit cu jumatate de secol mai devreme fizica cuantica" (https://www.gorjeanul.ro/scriitorul-constantin-brancusi/).

Ma alatur, fara rezerve, acestei ipoteze.

Potrivit mai multor surse exclusiv romanesti, printre care CentrulBrancusi.ro (Doru Strimbulescu, 2016), sculptura europeana a fost marcata de trei mari figuri: Phidias in antichitate, Michelangelo in perioada Renasterii si Brancusi in secolul XX.

Litera greaca Phi (φ) a fost introdusa ca simbol pentru raportul de aur, 1,618:1, cu referire la Phidias. Se spunea despre Fidias: "Cand a sculptat zei, a integrat raportul de aur; cand a sculptat muritori, nu a facut-o".

Mai multe studii sugereaza ca Michelangelo a ascuns cunostinte stiintifice in Capela Sixtina.

Dar Brancusi?

Aceeasi intrebare o pune si Doru Strimbulescu: "Marele sculptor a ingropat in piatra Mesei Tacerii si a Portii Sarutului, sau in formele romboidale ale Coloanei fara sfarsit, un sens, un adevar, o semnificatie, un cod pe care nu il putem descifra?"

Raspunsul lui Constantin Noica la intrebarea daca Brancusi a avut astfel de intentii este afirmativ. Ideea ca ansamblul a fost "proiectat ca o devenire" ar putea fi dovedita printr-o simpla masurare. Cu toate acestea, Noica s-a abtinut sa faca acea masuratoare, declarand:

"Ne-am temut ca realitatea s-ar putea sa nu se potriveasca cu legenda, facand-o sa se prabuseasca. Sau, dimpotriva, ca s-ar putea sa se potriveasca exact, iar legenda s-ar pierde din exactitate".

Capela Sixtina a pierdut ceva pentru ca Michelangelo a adaugat o dimensiune stiintifica, sau zeii sculptati de Fidias cu raportul de aur? Cu siguranta nu. In mod similar, daca Brancusi a integrat fizica cuantica in Ansamblul sau, el nu a pierdut precizia, caci fizica cuantica deschide usa magiei pure. Nimic exact nu o poate intelege pe deplin. O imblanzim doar statistic, sub imperiul probabilitatilor.

"Voi nu stiti ce va las eu aici"

Acestea sunt enigmaticele cuvinte ale creatorului trilogiei din Targu Jiu

Calcule pitite insa de Brancusi sub zecimale mestesugite pot pune ansamblul intr-o noua lumina. Concret, potrivit Wikipedia: Masa Tacerii e inalta de 0,45 + 0,45 metri, Poarta Sarutului de 5,13 metri si Coloana Infinitului, de 29,35 metri. Am observat ca patratul lui 5,13 este acelasi cu produsul dintre 0,9 si 29,35. Adica avem egalitate, vorbind de inaltimi, intre rapoartele Masa Tacerii / Poarta Sarutului si Poarta Sarutului / Coloana Infinitului.

Acest raport geometrico-focal oglindeste o lege de capatai a opticii. Iar faptul ca Brancusi a fost un creator luminos e relevat de mai multe dintre creatiile lui.

In plus, in cartea "Brancusi sau cum a invatat testoasa sa zboare", Moni Stanila il surprinde pe maestrul de la Hobita ca pe un om hatru, caruia ii placea sa joace renghiuri.

"Brancusi isi face de pe acum o filosofie de viata din derutarea oamenilor, pentru a intelege el din ce material sunt facuti", atentioneaza Moni Stanila.

Deci care ar fi talcul cimiliturii de la Targu Jiu?

Iata indicii: stramutat la Paris, Brancusi a fost aproape de izvoarele si creuzetul mecanicii cuantice. Asa incat nu-i surprinzator ca monumentala sa tripleta poate fi privita ca o uriasa macheta a legendarului micro-experiment lansat de Thomas Young, dar fundamentat de ducele francez Louise de Broglie, contemporan cu Brancusi.

Coloana Infinitului reprezinta fotonul, electronul sau alta particula elementara de materie. Pe langa sugestia de traiectorie, forma Coloanei formata din "margelele" dragi lui Brancusi, cuprinde si aspectul unduitor, adica tocmai ceea ce Louise de Broglie postula la baza fizicii cuantice.

Poarta Sarutului e dubla fanta din experiment, adica cele doua portite prin care farama de materie sau fotonul trebuie sa treaca pentru a i se evidentia caracterul ondulatoriu. Inca o data Brancusi pare ca a fost pezevenghi, fiindca, zicandu-i si dandu-i infatisarea de Poarta cu o singura deschidere ampla, disimuleaza perechea de fante care sunt, de fapt, saruturile sculptate. Iar faptul ca fantele duble sunt si inguste e taman ideea experimentului cuantic.

In fine, Masa Tacerii e imaginea descompunerii, a "franjarii" micro-particulei la misterioasa trecere prin fanta dubla. Aceasta in conditiile in care e notoriu in mecanica cuantica faptul ca micro-particula trecuta prin doua fante se va "imbucatati", foarte straniu, dar obligatoriu. Oricum, Masa Tacerii pare ca sugereaza o viziune, la scara uriasa, a structurii atomului.

Aleea scaunelor doar subliniaza si mai bine aceasta metafora cuantica a lui Brancusi.

Aplecarea lui Brancusi fata de profunzimile materiei, luminii si de esente in general facea parte din structura launtrica a artistului.

"Sunt imbecili cei care spun despre lucrarile mele ca ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentata de forma exterioara, ci de ideea din spatele ei, de esenta lucrurilor. Am slefuit materia pentru a afla linia continua. Si cand am constatat ca n-o pot afla, m-am oprit; parca cineva nevazut mi-a dat peste maini", explica Brancusi efortul sau de a atinge granitele micro-materiei.

Contemporan cu "Dumnezeu nu joaca zaruri", celebrul citat anti-cuantic al lui Einstein, Brancusi avea propria viziune despre divinitate si marul cunoasterii. Adica Brancusi interfera intre propriile sale crezuri: "Sa creezi ca un Zeu" si "Nu putem sa-L ajungem niciodata pe Dumnezeu, insa curajul de a calatori spre El ramane important".

al dvs. Cristian Horgos

fost profesor de matematica - informatica