Familie Joi 17 August 2017 - 5294 vizitatori azi
CEDO nu obliga Statul roman sa defineasca intr-un anumit fel casatoria.

Una din afirmatiile nereale proferate in spatiul public este aceea ca modificarea adoptata de Camera Deputatilor cu privire la art. 48 alin 1 din Constitutie ar determina o "incalcare a jurisprudentei CEDO".

Definirea constitutionala a casatoriei ca fiind uniunea dintre un barbat si o femeie nu numai ca nu incalca jurisprudenta CEDO, dar asigura chiar respectarea acesteia asa cum a fost pronuntata in mod constant in sensul recunoasterii dreptului propriu Statelor Membre de a defini casatoria. Or acest drept al Statelor de a defini aceasta institutie include si posibilitatea statuarii ei in acord cu reglementarea dreptului la casatorie, asa cum a fost el consacrat in mod expres in:

Articolul 12 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, potrivit cu care incepand cu varsta stabilita prin lege, barbatul si femeia au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie conform legislatiei nationale ce reglementeaza exercitarea acestui drept;

Articolul 9 din Carta drepturilor fundamentale a UE, potrivit cu care dreptul la casatorie si dreptul de a intemeia o familie sunt garantate in conformitate cu legile interne care reglementeaza exercitarea acestor drepturi;

In acest sens, explicatiile cu privire la Carta UE evidentiaza, in legatura cu aceasta dispozitie, ca acest Articol nu interzice si nici nu poate impune acordarea statutului de casatorie uniunilor intre persoane de acelasi sex.

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, conform caruia cu incepere de la implinirea varstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului.

In ceea ce priveste jurisprudenta, pentru rigoare, redam aspectele relevante retinute in motivarea deciziilor pronuntate  de Curte de-a lungul timpului:

Karner c. Austriei (2003) in care Curtea admite ca ocrotirea familiei in sensul traditional este un motiv legitim si intemeiat;

Schalk si Kopf c. Austria, (2010) in care Curtea a statuat ca autorizarea casatoriilor intre parteneri de acelasi sex ramane a fi reglementata prin legi nationale de Statele Contractante si ca statele nu pot fi obligate sa permita casatoria intre persoanele de acelasi sex;

Jürgen Römer c. Freie und Hansestadt Hamburg (2011) in care de asemeni a retinut ca ramane in competenta Statelor Membre legislatia referitoare la statutul marital al persoanelor;

Chapin si Charpentier c. Franta (2016) in care din nou a fost recunoscut dreptul Statelor Membre in a statua asupra relatiilor dintre persoanele de acelasi sex si a diferentelor referitoare la drepturile si obligatiile care izvorasc din casa

In mod similar, Curtea de Justitie Europeana a statuat in 24 noiembrie 2016 faptul ca Statele Membre sunt libere sa legifereze sau nu casatoria intre persoane de acelasi sex  in baza aceluiasi principiu esential ca Statele sunt cele care au competenta de a defini si de a reglementa casatoria.

In concluzie, nici conventiile mentionate si nici jurisprudenta CEDO nu obliga Statul roman sa defineasca intr-un anumit fel casatoria, ci dimpotriva acestea garanteaza ca reglementarea acestei institutii pe de o parte ramane a fi facuta la nivel national, potrivit traditiilor, obiceiurilor si civilizatiei acelui stat, iar pe de alta parte,  apartine domeniul intern de reglementare in baza suveranitatii, a marjei de apreciere a statelor si a competentei nationale.

Tocmai de aceea exista tari precum Germania, Slovenia, Croatia, Ungaria, Polonia si altele care nu au, nici in prezent, recunoscute casatoriile intre persoane de acelasi sex.

Referitor la jurisprudenta CEDO, sunt des invocate cazurile Greciei si Italiei. Situatia acestor tari este diferita de subiectul modificarii definitiei constitutionale a casatoriei din Romania. In cauzele Oliari c. Italia si Vallianatos c. Grecia, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a avut de analizat situatia parteneriatelor civile nu a casatoriei si a decis ca Italia si Grecia au actionat discriminatoriu fata de cuplurile formate din persoane de acelasi sex atat timp cat, in cazul Italiei exista vointa unei majoritati populare certe pentru recunoasterea si protectia respectivelor cupluri (para. 181) iar in cazul Greciei, erau recunoscute de legiuitorul national parteneriatele civile, dar numai intre persoane de sex diferit. Aceasta circumstanta speciala nu exista insa in cazul Romaniei. Ceea ce a dispus Curtea in cauzele sus mentionate era, de altfel reglementat in Recomandarea (2010) 5 unde era prevazut faptul ca, daca legislatia nationala recunoaste parteneriatul civil, acesta trebuie sa se aplice si persoanelor de acelasi sex.

Mai mult decat atat, ceea ce este extrem de important este faptul ca, in mod constant cu practica sa de-a lungul timpului, Curtea Europeana a Drepturilor Omului reitereaza faptul ca rationamentul referitor la parteneriatul civil nu se aplica, mutatis mutandis, casatoriei.

Concluzionand, se poate observa ca absolut toate argumentele juridice aratate mai sus inlatura sustinerea ca modificarea art. 48 alin. 1 din Constitutie ar determina incalcarea altor drepturi fundamentale ori a jurisprudentei CEDO in materia vietii de familie.

 

Av. Ana - Corina Sacrieru.

Coalitia pentru Familie BN.

 

 

0 comentarii2520 vizualizări18 iunie 2017




rss 2.0
rss 2.0