Familie Vineri 22 Septembrie 2017 - 22558 vizitatori azi
IDEI SI FANATICI.

Nu mai trebuie demonstrat in ce masura astazi, in era proliferarii cancerigene a "informatiei" (voi explica ghilimelele), ideile conduc lumea. Le mai spunem si manipulare si toata lumea cauta sa se "vaccineze" impotriva acestei boli. Nu-mi fac iluzii, nu cred ca exista vaccin, doar unii suntem mai vulnerabili, altii au ceva anticorpi. Noua ordine a politiei ideologice  mondiale elimina, de exemplu, pronumele de gen masculin sau feminin, in favoarea unuia "neutru". Prostie, ar spune un om cu bun simt. Numai ca insusi bunul simt este incriminat cel mai abitir. El a fost eliminat din componenta umanului. Bunul simt iti spune ca exista, deosebiti, barbati si femei? Ideea la moda iti spune ca nu exista deosebire de gen. Ideologia aboleste insasi biologia si sexul devine ceva conventional, pe care si-l alegi si il schimbi la fel cum iti alegi tinuta de dimineata. Exista un fanatism bine atestat istoric al "ideii unice" ("teme-te de omul unei singure carti" spunea Toma d Aquino) care a facut sute de  milioane de victime. Acum traim in epoca post-fanatica a unui fanatism "open minds". Adica un  fanatism lax, al acceptarii a orice, in numele "deschiderii mintii". Nu va iluzionati, si acesta va face cel putin tot atatea victime. Ne spune bunul simt ca o familie este compusa (biologic) din tata (sex masculin, penis), mama (sex feminin, vagin) si copii rezultati in urma unui act sexual? De ce trebuie sa fac aceste precizari ridicole? Pentru ca vine fanaticul "tolerantei" (e oximoronul vremii noastre) si imi spune ca familia e orice altceva, numai asta nu, ca "schema" de  mai sus e perimata, retrograda, fascista, bigota, medievala etc. Iar daca jocul genetic te-a dotat cu testicule sau cu sani, nu-i nimic, asta este un mic inconvenient care se poate schimba la fel de usor cum iti schimbi culoarea parului. Ca neo fanatismul "tolerant" are o fundamentala dimensiune politica nu mai trebuie demonstrat aproape. Iata, spre ilustrare, pe unul dintre sit-urile cele mai serioase de la noi, urmatoarele afirmatii: "Or, tocmai de aceea, referendumul e un pericol si semnul unui esec politic: ordinea si pacea interna trebuie restaurate astfel incit sa nu se ajunga la alegeri atit de dureroase. Caci referendumurile exista doar pentru acele situatii de urgenta, in care politicienii nu isi pot asuma singuri viitorul. Aceasta nu e o astfel de situatie si nici nu trebuie sa devina una".  Daca luam de buna teza democratului autor, Elvetia este o tara esuata politic, detestabila pentru ca apeleaza insistent la referendumuri pe tot felul de subiecte, iar situatia familiei din Romania nu ar trebui decisa de populatie intr-o consultare publica (au, ce treaba are populatia cu familia si cu sexul?), ci strict de catre politicienii nostri, adevarate exemple de inteligenta, cultura, discernamint, clarviziune si profesionalism, dupa cum bine stim. Este vorba evident in citatul nostru, nu am vrut sa precizez dinainte, de proiectatul referendum in chestiunea definirii corecte a familiei. Teza expusa de autor arata in toata nuditatea ei hidosenia fanatismului care, sub voalul tolerantei isi ascunde anti-democratismul si propensiunea dictatoriala. Fraza de mai sus se poate traduce cam asa: voi prostimea e periculos sa decideti intr-o chestiune atit de complicata cum e familia, asta o hotarim noi, elita auto decretata cu minti deschise, voi nu aveti decat sa va supuneti, sub pedeapsa de a fi (deocamdata numai) ostracizati. E foarte ciudata ura asta a sustinatorilor democratiei impotriva referendumului, una dintre formele cele mai simple si clare ale acesteia. Am vazut saptamina asta un filmulet de animatie cam pentru virsta 8-10 ani, despre dragostea dintre doi baieti. Atentie, nu prietenia: hai, ne imprietenim si sa mergem sa batem mingea sau sa ne dam cu rolele, ci dragostea, inimioara care (saraca!) bate si e sfasiata. Iata cum, sub masca generoasa a tolerantei, se induc copiilor idei:."Ca voi egalitate, dar nu pentru catei". Acum aproape doua veacuri, la inceputurile democratiei romanesti, fabulistul surprindea candid ambivalenta limbajului demagogic. Acum,  la apusul democratiei, regasim (de ce  nu ma mir?) aceeasi stare. "Massele" au devenit mult prea periculoase pentru democratie, ea trebuie lasata in seama "expertilor", "tehnicienilor", "specialistilor in comunicare", cu alte cuvinte a ideologilor care proclama unghiul sub care trebuie deschise mintile. Nu noi decidem, noi suntem prostimea, decid ei. Sofistic pina la marginile putintei, autorul citatului de la care am pornit arunca in aer amenintarea unei sciziuni sociale grave daca se face referendumul. Cu alte cuvinte: ori acceptati ce zicem noi, ori se lasa cu razboi civil. Cam asta inseamna toleranta, asa cum o proclama "mintile deschise". Eu as prefera minti cu discernamint…

 

Cristian Craciun.

 

 

0 comentarii1309 vizualizări20 august 2017




rss 2.0
rss 2.0