Familie Luni 20 Noiembrie 2017 - 5022 vizitatori azi
GRAMATICA SI SEX (sau de ce Nu Accept) .

In reaprinderea dezbaterii in legatura cu familia cred ca nu s-a observat un amanunt. Mereu citatul articol 48 din Constitutie spune: "Familia se intemeiaza pe casatoria liber consimtita intre soti". Formula mi se pare a ridica dificultati semantice, inainte de a vorbi de casatoria intre parteneri de acelasi sex samd. Doi parteneri, X si Y, devin soti, juridic vorbind, din clipa in care au semnat actul de stare civila. Deci cei care intemeiaza familia nu sunt inca soti. Raportul este, logic si cronologic, de succesiune. Nu sotii intemeiaza o familie, ei devin soti in momentul in care este valabil actul de stare civila. Fie si din acest motiv de inadvertenta semantica, articolul tot trebuia schimbat. 

In al doilea rind, in fata campaniei, pe care nu ma sfiesc sa o declar odioasa, a LGBT-istior, s-a cazut in capcana folosirii unei expresii si ea inadecvata: "familia traditionala". Un fluviu de ironii s-a revarsat pe zidurile scrise ale Retelei;  daca te-ai lua statistic dupa aceste comentarii, majoritatea zdrobitoare a populatiei lumii de azi (sau, specific, "doar" din Romania) s-a nascut din parinti alcoolici, care se bateau intre ei si isi rupeau copiii cu parul si cureaua, ba ii si abuzau sexual. Asta ar fi "familia  traditionala" in viziunea liber pansistilor de scoala noua. Eu as folosi, mai decis, sintagma familia normala. Cuvantul normal este urat de post-gandirea atoate relativizatoare. De aceea el trebuie repetat cu insistenta. Si de aceea aparatorii "familiei traditionale" sau normale nu prea pot avea castig de cauza in polemici: normalitatea exista, se accepta, dar nu poate fi demonstrata! Si se legifereaza. Cum sa demonstrezi ca e normal sa-ti iubesti parintii, respectiv copiii? Pentru ca, brusc, inchizitorii "familiei traditionale" au devenit mari aparatori ai unui concept foarte gingas: iubire. "Ce poti sa le faci daca se iubesc?". Exact, ce poti sa le faci? Nu le faci nimic, ii lasi sa se iubeasca, dar atat. Nu incurajezi anormalitatea. Un alt "argument" este cel asa zis european, construit dupa tiparul indestructibil al lui: sa avem si noi falitii nostri. As prefera sa fim europeni la raportul dintre stat si cetatean via administratie, acolo suntem medievali, nu in preferintele sexuale. Iata  un exemplu pe care istoria recenta mi-l serveste gratis. 

La noi, comentarii grobiene si de un nivel moral scarbos s-au tot referit la diferenta de varsta dintre presedintele de azi al Frantei, Macron, si sotia lui. Doi oameni care s-au iubit si au intemeiat o familie de un tip sa zicem iesit din comun. Dar normala. Sigur ca nu putem decat sa admiram o poveste de dragoste. Daca am urma insa logica stramba  a activismului legebetist, ar trebui sa impunem casatoriile cu diferenta de varsta de minim doua decenii. Restul fiind decretate retrograde. Mi se pare ciudat ca sustinatorii "deschiderilor de mentalitate" elimina scurt, cu epitete jignitoare o consultare democratica extrem de semnificativa, cum nu mai exista alta in istoria noastra. Cu alte cuvinte, daca 3 milioane de oameni s-au pronuntat democratic intr-o anume chestiune, noi, declarativ avangarda gandirii liber democratice, decretam ca respectivii sunt inapoiati, medievali, needucati, neinformati, manipulati, betivi ordinari samd. Halal, aparatori ai democratiei! 

Revin la aspectul sensului unor cuvinte. Acesti aparatori ai aberatiilor se feresc de folosirea cuvintului normal, pe care-l considera vag, imprecis, greu de definit. Si totusi, mereu trebuie trasa o linie intre normal si anormal. Altfel lumea devine un haos. De ce sa nu legiferam poligamia, casatoria de tip swinger intre doua cupluri, incestul, casatoria 3 femei + unu sau 3 barbati + una si combinatiile se pot inmulti. "Daca se iubesc?" Chiar activistii legebetisti trag la un moment o linie, si atunci de ce sa n-o lasam acolo unde biologia si cultura au trasat-o? Exista relatii de tip homosexual? Fireste. Trebuie ele condamnate? Fireste ca nu. Dar nu trebuie nici incurajate prin propaganda si nici considerate normale. Cand imi spuneti ca ele trebuie acceptate pentru a nu-i ofensa pe cei implicati, imi spuneti ca eu, cetateanul obisnuit, merit sa fiu ofensat. Drepturile mele nu sunt la fel de importante ca drepturile lor. Pentru ca nu de relatii libere este vorba aici, ci despre un sistem legislativ. Pasul imediat urmator, facut in multe tari "progresiste", este infierea de catre aceste cupluri sau triunghiuri sau tetrade sau orice or deveni ele a unor copii. A analizat cineva absolut stiintific efectele asupra copilului? Nu. Daca ma incrunt nitel la un copil la scoala, risc sa fiu sanctionat ca il afectez emotional. Cresterea in cupluri uni nu-i afecteaza? Este adevarat ca oamenii astia sufera si se simt marginalizati. Tocmai pentru ca au devenit subiectul unei uriase fraude ideologice post-marxiste, care a inlocuit lupta de clasa cu lupta pentru "drepturile" minoritatilor sexuale. Si, asa cum proletariatul a avut cel mai mult de suferit in regimurile de comunism primitiv, tot asa, aceste minoritati nu cistiga nimic devenind carne de tun ideologic. Pentru ca mi-e mila de ei, nu accept!

 

Cristian Craciun.

Coalitia pentru Familie BN. 

0 comentarii1295 vizualizări10 septembrie 2017




rss 2.0
rss 2.0