Aparitia unor carti care prezinta biografia romantata a unor personalitati celebre din lumea artei,  este o veche traditie in literatura romana si universala. Peter Neagoe, scriitor si pictor ramerican, originar din Transilvania, se inscrie pe linia acestei preocupari. In semn de mare pretuire pentru geniul sculpturii romanesti si a prieteniei lor care a durat peste 50 de ani, Peter Neagoe ii dedica lui Constantin Brancusi, lucrarea intitulata "Sfantul din Montparnasse’’, care apare in volum postum in 1965, apoi in versiune romaneasca in 1977 si in cateva editii dupa 1990.  De ce "Sfantul’’? Pentru ca vizitatorii atelierului sau il considerau un sfant, dupa infatisarea si sufletul sau : "Avea darul de a vindeca durerile oamenilor, fiind el insusi bun, radiind o bunatate binefacatoare. Purta haine albe si avea barba alba. Prietenii spuneau ca prin puritatea sa alba se ridica impotriva pacatului, a viciului si a coruptiei celor care il inconjurau’’. De ce Montparnasse ? Pentru ca acolo a fost lumea visurilor sale incarcata de cele mai frumoase impliniri.

      . Romanul prezinta in mod cronologic biografia lui Constantin Brancusi si are in vedere aspecte reale, bazate pe convorbirile dintre cei doi artisti, impletite  cu fictiunea izvorata dintr-un imbold sufletesc. Ii lega sentimental apartenentei la glia stramoseasca, dar si nazuintele lor artistice. Amandoi si-au petrecut copilaria in universul rural, in apropierea Carpatilor, de pe versanti diferiti, unul gorjean si celalalt transilvanean.

        Structura romanului cuprinde 36 de capitole, care poarta numele unor sculpturi : Ecorseul, Sarutul, Maiastra etc si trateaza etapele vietii lui Brancusi  : copilaria, adolescenta, studiile la Craiova si Bucuresti, ucenicia, si pe un spatiu extins prezinta detaliile actului de creatie.

Imaginea copilariei este prezentata intr-o stransa relatie cu procesul devenirii sale ca artist.Fiu de taran din satul Hobita, de langa Tg. Jiu, Constantin Brancusi a pornit pe calea artei, cioplind lemnul cu briceagul sau de cioban si slefuind bolovanii gasiti la intamplare.Spre deosebire de alti copii, el "umbla pe picioarele sale, "ii placea sa modeleze lutul’’, cutreiera padurile, admira troita cioplita de Sofron, rotarul, care facea juguri frumos incrustate, Multi ii apreciau talentul, spunand : "Ai maini de aur  !’’Plecat pe jos, din Carpati, sa altoiasca universalitatea intr-un suflet care inchidea atatea bogatii, el duce pretutindeni imaginea stalpilor de pridvor, troitele mestesugite, pasarile in avantul lor, cocosul care intampina rasaritul si numeroasele chipuri de copii care vor izbucni in plasmuirile artei sale de geniu. A plecat in lume, dar nu cauta pe nimeni, ci lumea il cauta pe el.

          Autorul romanului il insoteste pe Brancusi pe tot traseul vietii sale : la Scoala de Arte si Meserii din Craiova, la Academia de Arte Frumoase din Bucuresti si apoi,  "cu traista pe umar’’pana la Paris, unde viziteaza expozitii, intre care si pe cea a maestrului sau, sculptorul Rodin, de care se va desparti mai tarziu spunand  : "Nimic nu se inalta la umbra marilor copaci’’. Trece printr-o perioada de ananghie financiara, dar razbate prin propriile sale forte, reusind sa-si construiasca cel mai vestit si cautat atelier din Paris, Montparnasul.

          Un loc important  in romanul lui Peter Neagoe il ocupa relatiile amicale ale sculptorului cu oamenii de arta : Apollinaire, Modigliani, Rousseau, Picasso si nu in ultimul rand, iubirea diabolica pentru Elaine Fayre. In mai multe capitole ale romanului, autorul scoate in evidenta conceptia lui Brancusi despre arta, indeosebi a artei noi. " Se naste o lume noua a artei, spunea el la un moment dat. Copacii tineri, proaspeti vor creste si pot sa-i inlature pe cei batrani’’.

         Viata lui Constantin Brancusi a fost la fel de simpla ca si operele sale. Chiar daca a ajuns la Paris, el a continuat sa traiasca ca acasa. Atelierul lui i-a devenit spatiul intim in care si-a topit bronzul in cuptorul propriu, si-a taiat pasarile in marmora si a dat glas chipurilor devenite célèbre. Romanul se incheie cu testamentul  "Sfantului din Montparnasse’’, preluand celebrele sale cuvinte si expresii care oglindesc viata lui de la tara : "Sa fii liber ca pasarea pe cer si ca pestele in apa’’, "Munca este cel mai bun prieten al omului’’, "Intotdeauna va fi o noua primavara in lume’’.

Pe patul de moarte, in anul 1957, i-a spus arhiepiscopului Teofil, preot la biserica ortodoxa din Paris : "Parinte, mor cu inima trista ca nu ma pot intoarce in tara mea’’. Romanul lui Peter Neagoe este un pios omagiu adus marelui nostru sculptor, de la a carui trecere in nefiinta se implinesc 60 de ani.

Mircea Darosi.