Adevarul umbla cu capul spart.          -          Cine cuteaza sa spuna adevarul poate lesne umbla batut, ca marul.          -          Adevarul invinge orice.          -          Copiii ?i nebunii spun adevĂrul.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Marti 25 Septembrie 2018 - 6456 vizitatori azi
CENTENAR - DELAVRANCEA.

Peste cateva zile, respectiv la 29 aprilie 2018, se implinesc 100 de ani  de la moartea scriitorului orator si a avocatului roman Barbu Stefanescu Delavrancea, membru al Academiei Romane si primar al capitalei. S-a nascut la data de 11 aprilie  1858, in satul Delea Noua, o mahala a Bucurestiului, din parintii Tudor si Iana.

Timp de doi ani a luat lectii de scris si citit de la dascalul Ion Pestreanu la Scoala Sucursala de baieti nr. 4, dupa care continua alte doua clase la Scoala Domneasca.

Intre anii  1869-1877 urmeaza anii de liceu, un an la Liceul "Gh. Lazar"  si celelalte clase la Liceul "Sf. Sava". In ultima clasa de liceu debuteaza in domeniul scriitoricesc, publicand  mai multe foiletoane in ziarul "Romania Libera".

In anul 1878 se inscrie la Facultatea de Drept din Bucuresti, an in care scoate volumul de poezii  intitulat "Poiana lunga", semnat Barbu.

Fiind un tanar cu reale calitati carturaresti tine prelegeri de literatura si filosofie la pensionul particular  condus de Elena Miller -Verghy.

Barbu Stefanescu, in anul 1882, obtine diploma de licenta in drept cu teza "Pedeapsa, natura si insusirile ei", dupa care pleaca la specializare in Franta, la Paris.

In anul 1883 debuteaza ca nuvelist  cu "Sultanica"  sub influenta lui Emile Zola. Incepand cu anul 1884 si-a publicat principalele opere cu pseudonimul  Delavrancea, ca un omagiu adus inaintasilor sai  vranceni. Reintors de la studii din Franta, devine redactor la ziarele "Romania Libera" si "Epoca". Leaga o stransa prietenie cu Alexandru Vlahuta si I. L. Caragiale.

Dupa ce publica volumul de nuvele  "Sultanica", conduce pentru o scurta  perioada revista "Lupta literara", in care publica volumul de nuvele "Trubadurul". Devine redactor la "Revista noua", condusa de Hasdeu si colaborator al ziarelor liberale "Democratia" si "Vointa nationala". Publica o serie de articole in care elogiaza picturile lui Andreescu si Grigorescu.

In perioada 1892-1893 publica volumul de nuvele "Parazitii" si este incadrat ca profesor  la Facultatea de Litere din Bucuresti, suplinindu-l pe  V. A. Urechia, unde preda cursuri despre trasaturile specifice ale artei noastre populare. Tot in acelasi an ii apare volumul de povestiri "Intre vis si viata". Incepe  colaborarea  la revista  condusa de Gherea - "Literatura si stiinta". In 1899 este numit primar al Bucurestiului.

In anul 1909 are loc premiera piesei "Apus de soare", cat si premiera celei de a treia piese din "Trilogia Moldovei" - "Viforul".

In 1910 este numit ministru al Lucrarilor publice si da publicitatii piesele "Luceafarul" si "Irinel". In anul 1912 este ales membru al Academiei Romane, unde rosteste discursul "Din estetica poeziei populare". Tot in acest an are loc premiera piesei "Hagi Tudose".

In perioada 1914-1916, sustine mai multe conferinte patriotice, indeosebi pe tema UNITATII NATIONALE, pronuntandu-se insistent pentru  desavarsirea MARII UNIRI.

Se stinge la Iasi in 29 aprilie 1918 si este inmormantat in Cimitirul "Eternitatea".

Este tatal a doua fete, pianista Cella si arhitecta Hanrieta Riri. Iata o valoare a literaturii romane, un mare patriot ce are la activ atatea actiuni de emancipare a poporului prin cultura.

 

   Ioan Mititean

 

0 comentarii1050 vizualizări14 martie 2018




rss 2.0
rss 2.0