Suntem printre putinele popoare care isi poarta istoria milenara in vesminte, in simboluri mestesugit alese, fiecare avand un anume inteles, un anume mesaj si o anume poveste.Insotind omul in toate imprejurarile vietii, de la nastere pana la moarte, costumul popular constituie nu numai un ansamblu material cu functii practice, ci si un purtator de semne si limbaj de comunicare, un mijloc  de identificare a spatiului in care traim. Acest "templu la purtator’’ face parte din cultura noastra nationala si reprezinta chintisenta a ceea ce stramosii nostri au trait si au simtit de-a lungul veacurilor. Alaturi de imn, stema si drapel, portul popular reprezinta simbolul unitatii si continuitatii neamului romanesc pe aceste meleaguri. Nicaieri nu exista si nimeni nu are o lada de zestre atat de frumoasa si de bogata, cum este a noastra. Aceasta carte de identitate, cum o numeste Dimitrie Cantemir in Descriptio Moldaviae,  ne poarta pe meridianele lumii, devenind un adevarat brand romanesc. Costumul popular este un document de viata, un crampei din istoria nationala pe care este cusuta inima noastra.  Cele dintai referinte le gasim in imaginile de pe Columna Traiana si de pe monumentul de la Adamclisi, despre care, istoricii spun ca, vesmintele barbatilor si ale femeilor sunt foarte asemanatoare cu cele ale taranilor nostri de astazi. Simbolurile si motivele traditionale de pe vesminte  vin din vremuri imemoriale. Din vremea culturii Cucuteni, de acum 7000 de ani. Ele ne vorbesc despre soare si stele, despre pamant si flori, despre etape de existenta umana, aflata in conexiune cu mediul inconjurator si divinitate. Cercetatorii de specialitate arata ca exista marturii, inca din secolul al XIV-lea, care amintesc despre structura si evolutia portului popular. De pilda, "Cronica Pictata de la Viena’’,  care descrie batalia de la Posada, cuprinde imagini  cu "barbati care purtau  camasi lungi, stranse la mijloc cu brau sau curea, itari, opinci si caciuli de oaie pe cap’’. Napoleon Bonaparte este surprins in batalia de la Arcole,  de vitejia unor soldati imbracati in "sumane negre’’, care nu sunt altii decat granicerii nasaudeni.  De Tara Nasaudului se leaga si aparitia "Clopului cu pana de paun’’, o piesa importanta a costumului barbatesc ce aminteste de coiful roman. Purtatorii costumului popular sunt nelipsiti de la marile evenimente istorice. Prezenta lor in vesmintele albe pe campul lui Horea, la Blaj si la Alba Iulia, este ogflindita in fotografiile epocii si in operele de arta ale creatorilor de frumos. Un profund atasament fata de costumul popular l-a dovedit familia regala. Exista numeroase fotografii in care, regina Elisabeta, dar si regina Maria se imbracau in straie nationale, in semn de pretuire pentru aceasta valoare inestimabila a neamului romanesc. Daca pana la revolutie portul popular era legat de grandioasele festivaluri dedicate partidului unic si conducatorului sau, dupa 1990 si-a recapatat locul si rolul pe care l-a avut  in viata de zi cu zi, inainte de instaurarea regimului communist in Romania. Chiar daca este scos la lumina doar in sarbatorile religioase sau cu prilejul unor evenimente istorice, s-a ajuns astazi, ca purtarea lui sa devina un adevarat current "etno’’. Punandu-se accent pe aceasta mostenire lasata din strabuni, s-a legiferat ziua "Costumului popular’’. Cu prilejul acestei sarbatori, portul nasaudean a devenit unic in lume, prin intrarea lui in Cartea recordurilor, iar "Clopul cu paun’’este emblema judetului nostru. In fiecare an, la 24 iunie este  ziua universala a Iei, bluza cu o istorie tesuta si devenita etalon al modei, fascineaza mapamondul, prin simplitate, simboluri  si frumusete. In Tara Nasaudului, costumele populare create de catre Virginia Linul, Silvia Toth si Mirela Sotropa sunt adevarate valori ale patrimoniului nostru national  .

Mircea Darosi