Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Duminica 20 Ianuarie 2019 - 1220 vizitatori azi
IOAN LAZAR, SE LEAGA DE TARA SI NEAM.

Coborator dintre personajele rebreniene din romanul "Ion", scriitorul zilei, Ioan Lazar, a predat cititorilor o noua carte de poezie, carte pretioasa si limpede ce emana razele logosului integrator prin care aspira spre perfectiune, cu 100 de poeme ample de o mare forta a ideii de tara.

Cartea de fata este un omagiu adus inaintasilor, este inchinata celei mai sfinte dintre simturile omenesti - iubirea de patrie. Acest simtamant poate fi concretizat in cuvinte fiindca prin patrie autorul nu intelege numai pamantul si apele dintre granitele tarii, muntii falnici si vaile umbrite, dealurile domoale si campiile manoase ci, pe deasupra tuturor acestora, prin ea mai intelege si amintirea strabunilor, care au vietuit prin veacuri pe aceste plaiuri romanesti, s-au bucurat si au suferit sub acelasi cer binecuvantat, au sangerat in lupte grele si si-au amestecat osemintele in tarana pe care azi o calcam.

"Va plang acum, copii, surori/ Pe voi se rasadeste flori/Iar macii cand vor inflori/Vor plange-n lacrimi de copii/Soptind pentru vesnicie/Eroi romani sub sfanta glie", pag. 92.

Ioan Lazar, prin volumul "Poemele ReUnirii", ii ajuta pe iubitorii de poezie sa-si gaseasca spiritualitatea lor, iar pe romani pe cea romaneasca. Prin tot ceea ce face si gandeste, scriitorul Ioan Lazar denota ca este in primul rand roman. "Ca romani cu vechi renume/Mari, uniti si respectati/De popoare adulati/Si mereu traind ca frati/Sa nu uiti nicicand, romane /De cuvantul sacru paine/Sa o ai mereu pe masa/Intr-o Romanie aleasa/Tara draga si frumoasa", pag. 21.

Ioan Lazar in poemele sale restituie cititorilor memoriile trairilor de veacuri, pentru a nu se asterne niciodata uitarea, dandu-le suflul lui cald ca sa le invie, precum sculptorul care reinvie statuia, rodul mainilor sale, cu dragostea lui.

Mesajele din cele 100 de poeme ne arata mostenirea pe care inaintasii ne-au lasat-o, limba si legea, portul si datinile, adica tot ceea ce a facut din noi, adica un neam cu rosturi trainice si nu doar o stransura de oameni, ce si-a pus pe veci pecetea ei romaneasca pe acest pamant.

Poemele lui Lazar sunt o dovada ca vorbim aceeasi limba, ne infratim si ne unim prin aceleasi nazuinte pe acest pamant minunat, aparat de strabuni prin furtuni, cu jertfe fara seaman, pamant si cer trecut si viitor, amintiri si nadejdi.

Cartea prislopanului nostru este un glas tainic de clopot, ce bate odata cu bataia inimii, caci  din ea  si prin ea traim de la leagan pana la mormant. Cele 100 de poeme sunt steag de lupta, juramant de credinta semn de biruinta.

Unii cititori si chiar scriitori isi pun mereu intrebarea:

Avem nevoie de literatura patriotica? Eu spun ca da, insa sa fie inteligenta, bine scrisa, innoitoare si curajoasa. Orice scriitor talentat este si un bun patriot, deoarece el nu-si poate ignora limba si spatiul din care vine si face posibila existenta comuna a concetatenilor prin spirit. Literatura patriotica este o necesitate, nicidecum o calamitate. Orice carte scrisa din suflet de roman are caracter patriotic, deoarece un scriitor cu har nu-si poate ignora limba si spatiul din care provine.

Nicolae  Iorga spunea: "Un patriot se recunoaste prin faptul ca iubeste, respecta si cauta sa adune si sa imbunatateasca tarimurile si oamenii pe cand un sovinist uraste tot ce nu-i seamana si dezbina oamenii".

 

    Ioan Mititean

0 comentarii595 vizualizări04 ianuarie 2019




rss 2.0
rss 2.0