Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Cultura-Arta Vineri 18 Octombrie 2019 - 4046 vizitatori azi
Adrian Paunescu si Nasaudul lui drag.

Scrisa cu coltul inimii si pusa pe raftul sufletului sau, cartea doamnei Ana Vaida, intitulata Adrian Paunescu si "Misterul nasaudean ", aparuta la Editura "Scoala Ardeleana ", Cluj-Napoca, 2019, este o bijuterie spirituala, o geografie poetica cu indelungi rezonante, un act de profunda recunostinta si legitima mandrie a nasaudenilor, care au avut bucuria de-al primi in sanul lor pe marele poet national, Adrian Paunescu, conducatorul renumitului Cenaclu "Flacara ".

           Intamplarea a facut ca sotii  Ana si Gavril Vaida sa-l cunoasca indeaproape, sa-l primeasca si sa-l gazduiasca la casa lor de pe strada  George Cosbuc, nr.68 din Nasaud. Frumoasa si legendara lor prietenie s-a infiripat prin intermediul Leliei, fiica lor, pe vremea cand aceasta abia implinea 11 ani si cocheta cu muzica folk. Debutul sau a avut loc in anul 1984, in urma unei preselectii pentru  spectacolul de la Bistrita, cand poetul, impresionat de vocea curata si plina de sensibilitate a unei  fetite "mai mica decat chitara ei ", o declara "membra titulara a Cenaclului Flacara" . De atunci au inceput turneele ei prin tara, bucurandu-se de succesul fiecarui spectacol : La Baia Mare, Ramnicu Valcea, Bucuresti, Pe litoral, Cluj- Napoca, Vatra Dornei, Campulung Moldovenesc, Breaza si ultimul  organizat la Ploiesti, care nu a mai avut loc, din motive bine cunoscute. De fiecare data, Lelia traia emotiile spectacolului, dar simtea si emotiile parintilor sai, care n-au ezitat niciodata sa fie prezenti in mai toate turneele la care a participat. De la debutul sau si pana in 15 iunie 1985, a avut 85 de aparitii pe scena Cenaclului Flacara, a gustat din frumusetea spectacolului si s-a bucurat de aprecierea publicului, dar  mai ales de dragostea acestui colectiv si a conducatorului sau. In anul 1985, renumitul Cenaclu Flacara este interzis, iar poetul nu se mai afla in gratiile puterii comuniste, este marginalizat si ostracizat. Adrian Paunescu isi gaseste refugiul si linistea sufleteasca pe plaiurile nasaudene, in mijlocul familiilor Vaida si Nistor, creandu-si un mister al lui. Un autograf de pe cartea "Manifest pentru Mileniul trei ",  apartinand familiei Vaida, atesta prezenta lui in acest oras : "Desi azi, 20 august 1986 calc pentru intaia data pragul casei acesteia, trebuie sa marturisesc mai vechea mea senzatie ca aici, in catre Nord, printr-un miracol nedeslusit, un Dumnezeu partinitor cu noi a facut sa se pastreze una din putinele celule vitale ale duratei romanesti, celula model, familia dascalilor Ana si Gavril Vaida, carora le las aceasta carte, spre a o lasa ei insisi copiilor lor, Nicu si minunata, unica, pistruiata- Lelia Vaida, cu iubire, Adrian Paunescu " Din acest moment incepe itinerariul calatoriilor lui in Tinutul nasaudean, si in tara, insotit de membrii familiei Vaida. Cel dintai popas il face la Casa memoriala George Cosbuc, unde  scrie ad-hoc poezia "Intoarcerea poetului ", transcrisa in Cartea de onoare a Muzeului, iar imprejurimile satului ii inspira alte cateva poezii pe care le publica in diferite volume : "Acest pridvor de munti in el pastreaza/ pecetea sfanta a acelui Domn/ care-a trezit acest pamant din somn,/ George Cosbuc, poetul la amiaza./ Granicerim, cu graiul lui Ardealul,/ si fara el, am fi saraci de tot,/ "Baladele, idilele mai pot/ reinvia in oameni idealul ".  A poposit apoi la Moisei si Bogdan Voda, care i-au intregit imaginea trecutului istoric al acestui popor. Impresiile din cele sase zile petrecute intr-o prima etapa la Nasaud se desprind tot dintr-un autograf semnat pe volumul al doilea de poezii "Manifest pentru Mileniul trei " : " Iar astazi, 26 august 1986, inaintea plecarii din prima sedere la Nasaud, declar ca mi-ar fi destul sa fiu si - chiar si ! - morar la Hordou, numai sa gust, iarasi, dulceata infinita a locurilor, exprimate incomparabil, exponential, in "Celula Vaida ", cu extraordinara Ana, cu minunatul Gavril, cu "mortalul "Nicolae, cu geniala Lelia. Si semnez, recunoscator, Adrian Paunescu 

      Poetul a prins radacini in orasul academicienilor si a revenit ani la rand cu familia sa pentru a petrece clipe frumoase si linistite impreuna cu prietenii lui inegalabili. Nasaudul devenise un oras al nostru. Un spatiu intim, cu porti mari si case asemanatoare, unde stiam si stim ca ne asteapta mereu cineva, spune in jurnalul sau Ana Maria Paunescu. Aceeasi stare de familiaritate a simtit-o si in cadrul familiei lui Dumitru Nistor, pentru care, semnatara  jurnalului, dar si tatal ei, are numai cuvinte de stima, respect si o deosebita recunostinta. Odata cu cea de-a doua intoarcere a poetului pe meleagurile nasaudene, incepe periplul sau prin satele somesene. Aproape ca n-a ramas  localitate din vechiul tinut graniceresc in care sa nu fi poposit macar  o clipa si sa nu-i fi dedicat cel putin o poezie. De pilda, dupa o noapte de creatie petrecuta  la Parva, Adrian Paunescu scrie 14 poezii, intre care si "Manastirea Parva " : "Ce este manastirea Parva / Prin viscolul veciilor carunte, / Decat dovada, proba, argumentul / Ca Dumnezeu a fost roman de munte  ?.... /Prin alte parti gemea geologia / Ce nici macar nu-si parasise larva,/ Cand Dumnezeu, cu lacrima in piatra, / Punea temei lucrarii de la Parva ". In casa familiei Hangea din Maieru, scrie poezia "Barbanta": " Nu ni se stinge neamul, n-are cum, / Nasc prunci frumosi din tragica samanta /  Cat in Ardeal din hornuri  "iese fum / Si este lapte acru  in barbanta ", iar pentru Nasaud are cele mai fertile momente de inspiratie, insotite de bucurie, dar si de regrete ca trebuie sa-l paraseasca: "Cu cat ne departam de Nasaud, / aceste case inapoi se duc,/ ca niste strofe dintr-un lung poem/ pe care l-ar fi scris George Cosbuc " (Plecand din Nasaud).  Multe din creatiile sale sunt scrise in casa familiei Vaida, in curtea acesteia sau chiar in timp  ce mergea cu masina, cand le dicta Leliei, Anei Maria ori sotiei sale. Cartea cuprinde peste 200 de poezii create in perioada sederii sale in minunata Tara a Nasadului. Aici, familia Vaida  l-a cunoscut ca om, ca intelectual, un munte de inteligenta, ca patriot si poet de-o valoare incontestabila, chiar daca a avut si detractori, i-a cunoscut toate ticurile, preferintele gastronomice si nu in ultimul rand hobby-urile de fiecare zi. Cartea doamnei Vaida este un minunat jurnal memorialistic, folosind cu maiestrie insemnarile poetului, ale fiului si fiicei acestuia, Andrei si Ana Maria Paunescu, construieste minunate eseuri si portrete ale unor cantareti de folk, precum Sorin Gazdac si Florin Sasarman, puse pe un pediestal al frazei bine mestesugite, in care verbul  se dovedeste  a fi un artizan al esteticii, atat de ravnite in literatura romana. Scrisa intr-un stil autentic si cu alese nuante artistice, cartea dedicata lui Adrian Paunescu se vrea un omagiu adus poetului care si-a iubit din tot sufletul tara si neamul romanesc. Nemurirea lui s-a facut  prin aceasta carte, dar si prin bustul lui asezat in centrul civic al orasului Nasaud.

 

 

Mircea Darosi.

0 comentarii1022 vizualizări18 septembrie 2019




rss 2.0
rss 2.0