Invatamant-Educatie Luni 23 Octombrie 2017 - 18698 vizitatori azi
EMOTIILE UNEI MEDALII DE AUR - CONCURSUL DE FIZICA "UNIVERSUL EINSTEIN" 2017.

Totul a inceput la o obisnuita ora de fizica. Dupa ce a terminat de predat, doamna profesoara a intrebat daca sunt doritori care sa participe la un concurs de fizica. Am ridicat mana curios, iar ea mi-a explicat despre ce este vorba. Trebuia sa concep o lucrare de fizica despre o tema discutata la clasa. Impreuna am decis sa scriu despre parghii, mai precis despre cele ale corpului uman.

Am inceput sa caut materiale potrivite pentru lucrare. Doamna profesoara le-a selectat pe cele mai potrivite, iar in scurt timp aceasta a fost gata. De asemenea am participat alaturi de ea la un antrenament al unei echipei de gimnastica, unde am fotografiat si filmat diferite exercitii pentru a le atasa lucrarii.

Scoala s-a terminat, iar concursul se apropia. Lucrarea a fost terminata si avea si o prezentare power point. Ziua mult asteptata a venit. Eram in sala unde trebuia sa-mi prezint lucrarea impreuna cu ceilalti concurenti fiecare dintre ei avand diferite proiecte sau machete cu experimente fizice. Concursul a inceput, iar eu asteptam cu emotie sa-mi aud numele pentru a prezenta lucrarea. In sfarsit am fost chemat si am mers in fata juriului. M-am prezentat si am inceput sa imi prezint lucrarea. Imi era frica ca nu cumva sa ma incurc, dar totul a decurs bine si prezentarea mea a luat sfarsit, fiind multumit de cum am vorbit despre subiectul despre care am scris.

A doua zi a avut loc premierea. Cand s-a ajuns la categoria gimnaziu nu mai puteam astepta ca sa fie oferite premiile, sperand ca voi lua si eu macar o mentiune. Au trecut mentiunile, premiul III si premiul II. O tacere mare s-a asternut in sala. In acele clipe auzeam fiecare bataie a inimii. In gandul meu imi ziceam ca sunt in afara clasamentului. Imi parea rau atat pentru mine cat si pentru doamna profesoara, gandindu-ma ca am lucrat degeaba pentru acest concurs. Brusc, mi-am auzit numele meu urmat de un ropot de aplauze. Credeam ca visez. Imi ziceam ca mi s-a parut ca mi-am auzit numele. Dupa o clipa am realizat ca ce se intampla e cu adevarat real. Nu mai puteam de bucurie. Din dreapta si stanga auzeam "Bravo!" si "Felicitari!". M-am dus sa-mi iau premiul, nevenindu-mi inca sa cred ca am castigat medalia de aur. Am fost felicitat de tot juriul si de doamna profesoara careia ii datorez totul si careia ii multumesc ca a fost alaturi de mine si m-a sprijinit in aceasta reusita.

 

MOLDOVAN FLORENTIN - Clasa a VIII-a C

Scoala Gimnaziala Nr. 1 - Bistrita

 

0 comentarii434 vizualizări09 octombrie 2017




rss 2.0
rss 2.0