Adevarul umbla cu capul spart.          -          Adevarul invinge orice.          -          Cine spune adevarul nu poate sa multumeasca pe toata lumea.
Familie Duminica 18 Aprilie 2021 - 14587
Scenariile pentru noul an scolar si invatamantul online. Noile planuri-cadru.

Alianta Parintilor a luat cunostinta cu ingrijorare de modalitatile pe care Ministerul Educatiei le are in vedere pentru desfasurarea procesului instructiv-educativ in noul an scolar, precum si de noile planuri-cadru propuse. Avem convingerea ca improvizatiile, incoerenta si lipsa de viziune in domeniul educatiei pot avea consecinte grave asupra intergii societati.

Raspunsurile date de oficialitati cu privire la problemele majore pe care le ridica aplicarea oricareia dintre variante sunt vagi, deloc lamuritoare ("se lucreaza, se cauta solutii"). Transparenta, credibilitatea si stabilitatea sunt conditii esentiale pentru ca sistemul de educatie sa functioneze si sa produca performante.

 

Analiza posibilitatilor de aplicare a scenariilor

 

Scenariul verde

Aplicarea scenariului verde in conditiile impuse de Ministerul Educatiei de si de Ministerul Sanatatii este imposibila pentru urmatoarele motive:

Majoritatea scolilor din mediul urban au clase foarte numeroase, de cate 35, pana la 40 de elevi. Intr-o sala de clasa, cu respectarea normelor, ar putea sa incapa cel mult 20 de elevi. Deci, ar fi nevoie de spatii suplimentare. S-ar putea instala, cu costuri foarte mari, containere

in curtile scolilor, dar nu toate scolile au spatiul necesar. Astfel de solutii au fost aplicabile (spre exemplu) atunci cand Primaria Capitalei trebuia sa acopere nevoia de spatiu doar pentru o scoala, numai pe perioada renovarilor, insa pentru aplicarea scenariului verde in localitati din toata tara s-ar presupune ca toate scolile ar avea spatiul necesar, ceea ce nu corespunde realitatii.

 

Ministerul cere ca dezinfectarea sa se faca in fiecare pauza. Pentru un numar aproape dublu de spatii (admitand ca aceste spatii ar fi disponibile), numarul femeilor de serviciu ar trebui si el cel putin dublat. In caz contrar, aceasta cerinta nu poate fi indeplinita.

 

Profesorii ar trebui sa aiba multe ore peste norma, aproximativ doua norme fiecare. Asta inseamna, in medie, opt ore de predare pe zi. Acest lucru incalca prevederile Codului muncii si duce la epuizarea profesorului precum si la lipsa timpului pentru pregatirea predarii si evaluarii, deci - implicit-  la scaderea calitatii actului didactic.

 

Daca in timpul semestrului un elev este declarat pozitiv, profesorii care predau la clasa respectiva (12-14 profesori), ar fi considerati contacti directi si ar intra in izolare la domiciliu. Cine ar prelua orele acestora?

 

Daca un profesor este declarat pozitiv, el ar fi considerat contact direct pentru elevii tuturor claselor la care preda, precum si pentru colegii de cancelarie, o parte din personalul administrativ si de intretinere. Ce solutii are Ministerul Educatiei?

 

Scenariul galben

Am avut cu totii experienta invatamantului online (unii dintre noi atat ca parinti, cat si in calitate de cadre didactice). Stim ca este in voga sa consideram "blended learning" (invatarea mixta) ca fiind cea mai eficienta forma de organizare a procesului de invatare in aceste timpuri.

Din pacate, Ministerul Educatiei pare sa inteleaga acest concept intr-un mod gresit. Vom puncta cateva aspecte:

Invatarea mixta presupune ore fata in fata precum si ore online realizate prin utilizarea unor resurse tehnologizate care ofera posibilitati pe care invatarea fata in fata nu le poate oferi (ex: modelari video ale unor procese greu de ilustrat, prezentari 3d ale unor elemente din interiorul corpului uman, ilustrarea prin imagine sau materiale video a unor procese sau efecte greu sau imposibil de ilustrat in realitate, etc).

Propunerea ca jumatate dintre elevii clasei sa fie prezenti in sala de clasa iar cealalta jumatate sa participe de acasa, prin urmarirea lectiei pe o platforma, urmand ca saptamana urmatoare sa se faca schimb de locuri intre cele doua jumatati ale clasei, este neaplicabila din mai multe motive:

- Profesorul ar trebui sa-si imparta atentia intre elevii care sunt in banci si cei care sunt pe ecran, iar modalitatie de lucru si de supraveghere a activitatii celor doua grupuri sunt complet diferite. Atentia profesorului va fi orientata in mod reflex asupra elevilor prezenti in sala, in detrimentul celor care ar trebui sa urmareasca lectia de acasa, pe monitor.

- Se incalca principiul continuitatii.

 

- Profesorul ar putea fi pus in situatia de a preda de doua ori, deoarece (stim din experienta) nu se poate conta pe ce au receptionat cei de acasa online si nici pe faptul ca au fost conectati toti cei care ar fi trebuit sa fie.

 

- Camerele de supraveghere existente in salile de clasa nu pot fi folosite pentru aplicarea acestui scenariu pentru ca nu sunt orientate catre tabla si catre profesor. Chiar daca s-ar repozitiona, ele nu redau imaginea si sunetul cu acuratetea necesara urmaririi orelor de catre elevii care nu sunt in clasa, mai ales daca acestia urmaresc lectia pe telefonul mobil (situatie foarte frecventa, in care nu pot vedea ce se scrie pe tabla).

 

- Acest scenariu nu asigura o protectie mai mare decat in cazul aplicarii scenariului verde deoarece, practic, elevii sunt expusi pe rand, prin rotatie.

Ar fi fost de asteptat ca Ministerul sa elaboreze un "ghid al educatiei online" pana la inceperea noului an scolar, ghid care sa includa si forme de evaluare acceptabile, pentru o abordare unitara, cat mai coerenta si aplicabila.

In locul furnizarii mijloacelor si modalitatilor necesare, Ministerul Educatiei cere profesorilor sa inventeze ei insisi modalitati de comunicare online, modalitati de motivare a elevilor, modalitati de evaluare si de observare a elevilor prin intermediul tehnologiei, adica Ministerul "rezolva" problemele prin delegarea sarcinilor si responsabilitatilor care ii apartin.  

 

Scenariul rosu

In cazul aplicarii acestui scenariu, accesul egal la educatie ar fi imposibil de realizat. In multe localitati conexiunea la internet este deficitara sau nu exista; mii de elevi din diverse zone ale tarii si sute de cadre didactice nu au acces la echipament informatic corespunzator pentru a participa la activitati didactice online.

Generalizarea invatamantului online poate compromite intregul sistem de educatie prin consecintele directe asupra calitatii actului didactic.

Adaptarea invatamantului romanesc la evolutia tehnologiilor informatiei si comunicatiilor este  o necesitate, dar acest proces presupune regandirea intregului sistem de educatie. Predarea online presupune competente diferite de cele ale predarii clasice. Este necesara o pregatire prealabila atat a elevului cat si a profesorului. Este necesara, de asemenea, o abordare coerenta, unitara, standardizata la nivel national,  care sa excluda improvizatiile.

Daca Ministerul Educatiei are in vedere posibilitatea aplicarii acestui scenariu, inainte de inceperea cursurilor trebuie sa aiba pregatita si o metodologie clara, operationalizata.

Este greu de presupus ca ar mai fi timp pentru formarea formatorilor. Avem nevoie de formatori pentru invatamantul preuniversitar online pentru fiecare disciplina in parte. Unele abilitati sunt transferabile, dar la fiecare disciplina este nevoie si de aplicatii specifice. Etapa urmatoare ar fi formarea cadrelor didactice pe baza unei analize de nevoi realiste si autentice. Orice alta abordare ar fi o forma fara fond, asa cum a fost in mare parte in perioada starii de urgenta. Experienta din acea perioada a pus in evidenta multe probleme pentru care este nevoie de solutii.

Pana la acest moment, Ministerul Educatiei ar trebui sa fi investit deja in elaborarea unor instrumente care sa asigure o evaluare online cat mai obiectiva in cazul aplicarii scenariului rosu.

 

Diferentele dintre notele obtinute de elevi la evaluarea directa si cele obtinute la evaluarea online au fost foarte mari. Elevi care in primul semestru abia obtineau nota de trecere, in semestrul al doilea au luat note de 9 si 10, ceea ce arata limpede ca dincolo de ecran lucrurile scapa automat de sub control. 

 

Evaluarea online nu poate fi scrisa pentru ca elevii nu pot fi supravegheati sa nu copieze iar evaluarea orala este greu de realizat. Un profesor de geografie, de exemplu, care are o ora pe saptamana, are in jur de 20 clase in incadrare. Daca in fiecare clasa are 30 de elevi, asta inseamna 600 de evaluari orale. A calculat Ministerul Educatiei cam cat ar dura?

In plus, daca elevul nu vrea sa participe, nu exista niciun mijloc de control, el poate oricand sa invoce faptul ca i s-a blocat camera sau microfonul, ori ca "i-a cazut netul".

Invatamantul exclusiv online a insemnat si invadarea spatiului personal al cadrului didactic. Eliminarea delimitarii PRIVAT (PERSONAL) - PUBLIC a devenit uneori extrem de deranjanta. Numerele personale de telefon ale profesorilor au ajuns pe grupurile de Whatsapp ale elevilor. Au existat si apeluri cu amenintari sau obscenitati in unele cazuri, precum si postari ale unor imagini din locuinta personala, captate in timpul activitatilor de predare sincrona pe Zoom sau Google Meet, care nu permit introducerea unui fundal blurat.

Atat in calitate de parinti cat si in calitate de cadre didactice, am putut constata ca multi elevi au trait stari de deprimare, plictis, apatie, dezamagire, revolta, resemnare, lipsa de concentrare, lipsa de perspectiva. Multi au semnalat suferinte fizice cauzate de sedentarismul indelungat si folosirea excesiva a tehnologiei digitale: oboseala cronica, dureri de spate, afectiuni oculare, migrene.

 

Unii dintre copiii foarte buni au recunoscut ca se simt demotivati, avand in vedere pierderea controlului evaluarii oneste de catre cadrele didactice la multe dintre disciplinele studiate.

In ceea ce-i priveste pe profesori, invatamantul online s-a dovedit nesatisfacator, cronofag in exces, ineficient si cauzator al unei epuizari fizice si psihice masive.

 

De remarcat faptul ca 18 ore de activitati sincrone pe saptamana sunt nerealiste (asta ar presupune 5-6-7 ore zilnic pentru fiecare elev, cu impact asupra sanatatii fizice si psihice).

Exista norme aprobate la nivel international, pe categorii de varsta, cu privire la cate ore are voie un copil sa stea in fata calculatorului fara pauza. Sesiunile lungi, tip videoconferinta sunt excluse.

Trebuie semnalat si faptul ca unele discipline nu pot fi predate altfel decat prin intractiune directa, oricata bunavointa ar avea profesorul.

De exemplu, la Educatie plastica este nevoie de interactiune directa cu elevul si de interventii directe, repetate, pentru a-l ghida in vederea realizarii lucrarii.

 

In liceele de muzica, de la clasa I pana la clasa a XII- a elevilor li se predau: teorie-solfegiu- dicteu. Este aproape imposibil ca, in conditiile predarii online, elevii sa-si invinga emotiile si sa-si poata controla vocea pentru a avea o intonatie curata, cu un ritm precis, bine masurat, sa-si dezvolte auzul melodic si  armonic, sa intoneze pe voci/ in grupuri ceea ce au scris dupa dictare, sa  acompanieze, sa interpreteze expresiv un text muzical (lucru pentru care este necesara o anumita stare de spirit, sunetul redand emotie, deschidere sufleteasca, etc).

 

Acasa, copilul nu reuseste sa se conecteze emotional cu un aparat, pentru a invata sa transmita vibratii, sa fie expresiv. Particularitatile individuale si de varsta ale copiilor nu pot fi depistate, respectate, valorificate si dezvoltate in lipsa contactului fizic.

 

Sportivii, balerinii, desenatorii au nevoie de indrumare prin interventia directa a profesorului la nivel individual, prin prezenta fizica, prin modele adaptate fiecarui elev in parte.

 

Scolile vocationale sunt- practic- desfiintate prin predarea online.

 

Un alt aspect important: dreptul la educatie incluziva al copiilor cu CES incadrati in scolile de masa este grav  incalcat de "educatia online". In scolile speciale, care scolarizeaza elevi cu deficiente grave, organizarea online a procesului de educare/evaluare este practic imposibila.

Relatia dintre elev si cadrul didactic inseamna mult mai mult decat transmitere si receptare de informatii. Educatia presupune si emotie, dialog, construirea unor relatii interpersonale. Contactul cu clasa pe parcursul orelor desfasurate online este unul foarte fragil, iar feedback-ul este ca si inexistent.

Sistemul de invatamant ar trebui sa integreze, cu justa masura, atat educatia online cat si educatia directa, dar educatia online poate fi doar complementara - un suport pentru educatia directa, desfasurata in sala de clasa - dupa cum sublinia dl Acad. Ioan Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane. Impartasim intru totul opinia domniei sale.

 

Concluzii:

Solicitam Ministerului Educatiei si Cercetarii :

Stoparea experimentului "scoala online".

Luarea masurilor necesare pentru desfasurarea activitatii instructiv-educative in sala de clasa, in conditii de siguranta pentru elevi si pentru profesori.

 

Noile planuri-cadru

 

Analizand cele 4 variante de plan-cadru pentru clasele V-VIII, constatam ca Ministerul Educatiei doreste sa "rezolve" problemele invatamantului prin taiere si desfiintare.

Una dintre marile probleme actuale ale scolii romanesti deriva din faptul ca elevii si parintii categorisesc disciplinele de invatamant (intr-un mod devenit oarecum traditional) in: materii importante (romana si matematica), materii mai putin importante (geografie, istorie, fizica, chimie, etc.) si materii neimportante (religie, sport, desen si muzica).

Cei mai multi dintre elevi considera ca trebuie sa invete temeinic doar la materiile de examen.

Propunerea eliminarii notelor la desen, sport, religie si muzica, nu schimba aproape cu nimic starea de fapt actuala. Oricum, toti elevii aveau 10 la aceste materii, deci ierarhia elevilor va ramane aceeasi dar se va realiza cu medii generale mai mici. Consecinta va fi devalorizarea si mai accentuata a disciplinelor respective si pierderea completa a interesului elevilor fata de ele.

Propunerea de a se elimina ore de fizica, chimie sau alte discipline va intari si mai mult ideea gresita ca acestea nu sunt importante. In acelasi timp, aceasta masura va accentua lipsa concreta de cultura generala a absolventului unei scoli.

"Aceste discipline verificate de istorie - stiinte fundamentale, stiinte ale naturii, limbi materne si straine, stiinte sociale si umaniste - trebuie sa ramana ca atare, pentru ca ele au capacitatea de a antrena mintea, a dezvolta un sistem de gandire propriu, critic si analitic deopotriva, si au produs roade bune de-a lungul secolelor si mileniilor"- Acad. Ioan Aurel Pop, Presedintele Academiei Romane.

Geografia si istoria sunt discipline fondatoare pentru personalitatea umana, sunt parte formativa a constiintei si identitatii oricarui popor. Deja din manualul de istorie au disparut momente esentiale din istoria poporului nostru, ori au fost reduse la o prezentare de cateva randuri (situatie care trebuie remediata).

Este rusinos pentru noi, ca popor vorbitor de limba romanica, sa ne propunem eliminarea limbii latine din scoala. De remarcat ca acest lucru se petrece intr-un moment in care Polonia, tara vorbitoare de limba slava, intelegandu-i importanta, introduce latina in programa obligatorie. Studiul latinei este nu doar o chestiune de documentare si atestare a romanitatii limbii romane. Este o necesitate de ordin spiritual, latina fiind temelia intregii culturi europene.

Scoala generala se numeste asfel pentru ca ar trebui sa puna bazele culturii generale. De asemenea, scoala generala ar trebui sa prilejuiasca elevului descoperirea propriei vocatii, sau cel putin a sferei de interese, astfel incat sa se poata orienta in alegerea liceului.

Legea din 2011 propunea ca elevii sa dea examenul de evaluare nationala din mai multe discipline. Unul dintre scopuri era acela ca parintii si elevii sa nu mai ierarhizeze materiile asa cum am mentionat mai sus si sa renunte la strategia de a se concentra numai asupra celor la care dau examen.

Invatand la toate materiile, elevii aveau ocazia sa-si formeze cultura generala si sa-si descopere propriile aptitudini, interese, talente, in raport cu diversele domenii ale cunoasterii.

Noile teorii ale inteligentei (https://www.parintiicerschimbare.ro/teoria-inteligentelor-multiple/) sustin existenta a 8 tipuri de inteligenta dintre care scoala romaneasca pune accentul doar pe doua.

Elevii care au aptitudini pentru orice altceva decat studiul teoretic al limbii romane sau al matematicii sunt rapid catalogati ca elevi slabi la invatatura si li se transmite de catre intregul sistem informatia "ceea ce poti tu/iti place tie sa faci, nu este important, nu este valoros".

Exista foarte multi elevi care, sub presiunea sistemului ajung repede la concluzia: "daca nu stii matematica, esti prost" (https://republica.ro/elevii-romani-cred-ca-daca-nu-stiu-sa-rezolve-un-exercitiu-la-matematica-sunt-prosti-ma-doare-rusinea).

Elevii care au talent la muzica sau la desen dar "nu sunt buni" la romana si matematica, nu se pot valoriza la nivelul clasei prin abilitatile lor pentru ca ei primesc la desen nota 10, dar si premiantul clasei primeste la desen tot nota 10, desi nu este talentat. De ce? Din doua motive: 1- Stiindu-si obiectul "neimportant", profesorul are retineri in fata perspectivei de "a-i strica premiantului media doar pentru ca nu stie sa deseneze". 2- Reactia parintelui ar fi ferma si imediata, mergand pana la reclamatii la ISJ.

Noile planuri-cadru nu rezolva aceste probleme, ci le adancesc.

Evaluarea formativa (prin note date pe parcursul anului scolar si mediile anuale) trebuie sa ramana un instrument de motivare a elevului, de monitorizare a progresului lui scolar si de orientare a traseului scolar si ocupational viitor.

Daca notele si mediile din gimnaziu nu ar mai conta la admiterea in liceu, profesorii ar avea libertatea  de a da sens notelor si evaluarii, in lipsa presiunii din partea elevilor si parintilor. Parintii nu s-ar mai scandaliza pentru o nota de 7 la desen, ci ar intelege ca asta indica ceva despre aptitudinile elevului si nu ii afecteaza in mod negativ evolutia, ci il informeaza cu acuratete in vederea orientarii scolare si profesionale.

Solutia reala este separarea evaluarii formative de cea sumativa prin eliminarea mediei  generale de absolvire a claselor  V-VIII din calculul mediei pentru admitere la liceu.

Evaluarea sumativa ar trebui sa fie realizata printr-un examen dat la finalul unui ciclu, dar care sa testeze toate tipurile de inteligenta si astfel elevii sa fie motivati sa mearga la un liceu la care sa isi puna in valoare tipul de personalitate si aptitudinile.

In prezent, in Romania, liceele tehnologice sunt unanim considerate licee slabe. Elevii care intra la aceste licee au note mici la evaluari si sunt marcati de esecul scolar. Ei insisi considera o rusine faptul ca nu au fost capabili sa intre la "un liceu mai bun" iar comportamentul lor capata in timp o componenta ce se opune invatarii in general si invatarii scolare in particular.

Ce inseamna "un liceu mai bun"? In general, un liceu teoretic sau un Colegiu National. Dar oare tara are nevoie doar de teoreticieni?

Daca evaluarea sumativa ar contine probe care sa evidentieze abilitatile practice ale elevilor, ei ar putea intra la un liceu tehnologic pentru ca au avut rezultate bune la probele de evaluare ce tin de inteligenta kinestezica, vizual-spatiala sau naturalista, nu pentru ca "n-au fost in stare sa intre la altul".

In prezent avem licee teoretice si colegii nationale unde avem elevi "buni" la teorie si avem licee tehnologice si scoli profesionale unde avem elevi "slabi" la teorie.

De folos ar fi sa avem licee teoretice cu elevi buni la teorie si slabi la practica si licee tehnologice cu elevi buni la practica si slabi la teorie.

Prin urmare, nu eliminarea notelor de la anumite materii sau scaderea numarului de ore la altele este solutia.

Solutia sta in eficientizarea sistemului de evaluare si in modificarea perceptiei cu privire la diferitele tipuri de scoli si licee, precum si construirea unei culturi societale in care, spre exemplu, agentul de salubritate sa fie respectat pentru munca sa, nu dispretuit.

Scopul noilor planuri-cadru propuse pare sa fie diluarea nivelului de educatie pana la disparitia culturii generale si obtinerea unui "om nou", dezumanizat, cu nevoi reduse la aspecte materiale.

Cerem Ministerului Educatiei reevaluarea responsabila a situatiei si analizarea consecintelor dezastruoase pe care le-ar avea experimentul aplicarii planurilor-cadru propuse.

Alianta Parintilor este un activ partener de dialog social. Cerem Ministerului Educatiei sa analizeze solutiile propuse de noi in acest material si ne anuntam disponibilitatea pentru colaborari in orice proiecte care vizeaza viitorul educatiei, protejarea etosului romanesc, revigorarea morala a societatii noastre.

 

Comitetul Director al Aliantei Parintilor               

           

  Presedinte

   Cristian Filip

 

 

0 comentarii3290 vizualizări31 august 2020




rss 2.0
rss 2.0